Conform acestei norme, in vederea solutionarii pe cale amiabila a disputelor dintre societati, brokeri si asigurati, contractanti, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentantii acestora, la solicitarea uneia dintre parti, se utilizeaza metodele alternative de solutionare a litigiilor, prevazute de dispozitiile legale in vigoare, respectiv in cazul persoanelor fizice entitatea de solutionare alternativa a litigiilor SAL-FIN, iar in cazul persoanelor juridice medierea sau arbitrajul; solutionarea amiabila sau prin intermediul metodelor de solutionare alternativa a litigiilor nu limiteaza dreptul partilor de a se adresa instantelor de judecata abilitate.

NORMĂ nr. 18 din 6 iulie 2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare şi brokerilor de asigurare

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi ale art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 41¹ din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor art. 107 alin. (2) şi ale art. 173 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare,

în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România, potrivit deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 3 iulie 2017, Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

Art. 1: Dispoziţii comune

(1) Prezenta normă reglementează modul de soluţionare a petiţiilor privind activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare autorizate în baza Legii nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 237/2015, şi brokerilor de asigurare autorizaţi în baza Legii nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 32/2000.

(2) Prevederile prezentei norme sunt aplicabile societăţilor definite conform Legii nr. 237/2015, denumite în continuare societăţi, brokerilor de asigurare, denumiţi în continuare brokeri, şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F.

Art. 2: Definiţii

În înţelesul prezentei norme, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. petent – persoană fizică sau juridică care are calitatea de asigurat, contractant, beneficiar, persoană prejudiciată sau reprezentanţi ai acestora, aşa cum sunt definite de legislaţia în vigoare;
2. petiţie – cererea, reclamaţia, sesizarea, formulată în scris ori prin poştă electronică, prin intermediul căreia un petent îşi exprimă nemulţumirea cu privire la activitatea societăţilor şi brokerilor.

Art. 3: Responsabilităţile reprezentanţilor potenţilor

Pentru comunicarea informaţiilor, reprezentanţii petenţilor prezintă copia actului de identitate, în cazul persoanelor fizice, şi actul de reprezentare acordat, în original, în formă certificată ori legalizată, sau copii ale acestora, semnate pentru conformitate cu originalul, astfel încât să poată fi verificate identitatea părţilor, precum şi calitatea persoanelor semnatare ale actului juridic.

Art. 4: Dispoziţii aplicabile A.S.F.

(1) În vederea soluţionării corespunzătoare şi în termenul legal a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor şi brokerilor, adresate în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (12) din Legea nr. 237/2015 şi ale art. 5 lit. o) din Legea nr. 32/2000, A.S.F. procedează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, coroborate cu dispoziţiile legislaţiei specifice domeniului asigurărilor şi ale prezentei norme.

(2) În activitatea de instrumentare şi soluţionare a petiţiilor, A.S.F. urmăreşte respectarea legislaţiei din domeniul asigurărilor, precum şi a condiţiilor contractuale de către societăţi şi brokeri, potrivit atribuţiilor sale de punere în executare, supraveghere şi control.

(3) S.F. nu îşi exprimă opinia asupra aspectelor reclamate de petenţi în cazul în care rezolvarea acestora este determinată de modul de administrare a unor probe de natură tehnică şi juridică a căror calitate, admitere şi administrare nu ţine în mod exclusiv de aplicarea legislaţiei din domeniul asigurărilor; în toate aceste cazuri, persoanele fizice sunt îndrumate pentru soluţionarea litigiului prin intermediul entităţii de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniul nonbancar, iar cele juridice prin mediere sau arbitraj, fără a fi restrâns dreptul acestora de a acţiona pe calea instanţei de judecată.

(4) S.F. soluţionează petiţiile pe baza documentaţiei puse la dispoziţie atât de către petent, cât şi de către societatea reclamată; A.S.F. nu este răspunzătoare de soluţiile comunicate petenţilor în cazul în care nu îi sunt transmise toate documentele sau în cazul în care îi sunt puse la dispoziţie informaţii incorecte sau incomplete.

(5) Adresele de răspuns formulate de A.S.F. la petiţii nu reprezintă acte administrative în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) În scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România, A.S.F. verifică modul de aplicare şi respectare a prevederilor legale şi contractuale incidente speţelor prezentate în petiţii, precum şi ale prezentei norme de către societăţi şi brokeri.

(7) În cazul în care din analiza notei de fundamentare întocmită de către colectivul de analiză şi soluţionare a petiţiilor, transmisă A.S.F., rezultă indicii că prin soluţia adoptată nu sunt respectate drepturile asiguraţilor, contractanţilor, beneficiarilor, persoanelor prejudiciate sau se constată întârzierea nejustificată a transmiterii documentaţiei solicitate, fapt care poate conduce la nesoluţionarea în termenul legal a petiţiilor, A.S.F. adoptă, individual sau cumulativ, următoarele măsuri:

a) comunică societăţilor şi/sau brokerilor în cauză punctul de vedere privind soluţionarea aspectelor semnalate în petiţii şi solicită reanalizarea, în regim de urgenţă, a soluţiei comunicate A.S.F. sau petentului;

b) aplică măsuri sancţionatoare în cazul în care, din analiza documentaţiei puse la dispoziţie de societate, se pot constata încălcări ale prevederilor legale fără a mai fi necesară efectuarea unui control inopinat;

c) efectuează un control inopinat la societăţi şi/sau la brokerii asupra modului de rezolvare a aspectelor semnalate în petiţii de către societatea şi/sau brokerul în cauză şi aplică măsurile sancţionatoare dacă se constată încălcarea prevederilor legale.

(8) Petiţiile depuse de către asiguraţi, contractanţi, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentanţi ai acestora, persoane juridice sau fizice române, împotriva societăţilor care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii sau dreptului de stabilire, sunt administrate de către organismul care se ocupă cu soluţionarea petiţiilor din statul a cărei legislaţie este aplicabilă contractului de asigurare.

(9) Dacă este posibil, A.S.F. informează petentul cu privire la modul în care va fi soluţionată petiţia.

(10) În situaţia în care A.S.F. primeşte o petiţie ce vizează o societate care practică activitate de asigurare pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii sau dreptului de stabilire, iar contractul este încheiat în baza legislaţiei din România, aceasta aplică următoarea procedură:

a) în cazul societăţilor care practică activitate de asigurare în baza dreptului de stabilire, A.S.F. transmite petiţia sucursalei din România în vederea soluţionării acesteia, iar sucursala transmite ulterior A.S.F. o notă de fundamentare privind soluţia adoptată, însoţită de documentele justificative aferente cazului;

b) în cazul societăţilor care practică activitate de asigurare în baza libertăţii de a presta servicii, A.S.F. transmite petiţia reprezentantului de daune din România sau societăţii sau autorităţii din statul care a acordat autorizaţia de funcţionare societăţii, în vederea soluţionării acesteia, cu informarea A.S.F.;

c) A.S.F. informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la petiţia primită.

Art. 5: Dispoziţii aplicabile societăţilor

(1) În vederea soluţionării corespunzătoare şi în termenul legal a petiţiilor care le sunt adresate, în conformitate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 237/2015, societăţile deţin proceduri scrise de primire şi soluţionare a petiţiilor atât la sediul central, cât şi la sediile teritoriale.

(2) Procedurile de soluţionare a petiţiilor sunt aprobate de către conducerea executivă a societăţii.

(3) Modificările procedurilor de soluţionare a petiţiilor se transmit A.S.F., însoţite de decizia de aprobare, în termen de 30 de zile de la aprobarea acestora.

(4) Procedurile de soluţionare a petiţiilor, informaţiile despre modalităţile de rezolvare pe cale amiabilă a acestora, inclusiv prin intermediul entităţii de soluţionare alternativă a litigiilor, mediere sau arbitraj, precum şi informaţiile referitoare la adresa de e-mail şi numărul de telefon la care se pot solicita informaţii despre stadiul rezolvării petiţiilor sunt accesibile publicului la sediul şi pe site-ul societăţilor.

(5) Societăţile întocmesc şi menţin un registru unic de petiţii în format electronic securizat, pe an calendaristic, în conformitate cu anexa nr. 1, asigurându-se de următoarele:

a) reînceperea numerotării de la 1 la fiecare început de an, în care să înregistreze cronologic, în ordinea primirii, fără ca numerele de înregistrare atribuite să se repete, toate petiţiile, inclusiv pe cele primite la sediile teritoriale, indiferent de modalitatea de primire a acestora prin registratură, prin poştă electronică, prin sistemul on-line existent pe site-ul oficial al societăţilor;

b) securizarea acestuia prin implementarea unui mecanism care să garanteze nerepudierea înscrierilor.

(6) Societăţile deţin şi asigură mentenanţa sistemului on-line de primire a petiţiilor.

(7) Societăţile stabilesc un colectiv de analiză şi soluţionare a petiţiilor, format din personal de specialitate şi cu experienţă în domeniul asigurărilor, calificat pe clasele de asigurări pentru care societatea este autorizată, care să analizeze toate aspectele sesizate de petenţi, cu respectarea dispoziţiilor legale şi contractuale aplicabile fiecărui caz, organizat astfel:

a) colectivul de analiză şi soluţionare a petiţiilor este administrat de către un coordonator;

b) decizia de desemnare a coordonatorului colectivului de analiză şi soluţionare a petiţiilor şi a înlocuitorului acestuia se transmite A.S.F. spre informare în termen de 10 zile de la aprobarea acesteia;

c) coordonatorul desemnat sau, după caz, înlocuitorul acestuia este răspunzător de activitatea colectivului şi de legalitatea soluţiei finale adoptate în fiecare caz analizat.

(8) Societăţile răspund petiţiilor primite direct de la petenţi, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

(9) Societăţile transmit în format electronic, pentru fiecare solicitare primită de la A.S.F, în termen de maximum 10 zile sau în termenul precizat în mod expres în aceasta, următoarele documente:

a) nota de fundamentare întocmită de colectivul de analiză şi soluţionare a petiţiilor, în care soluţia adoptată să fie justificată temeinic, cu respectarea şi precizarea, în mod obligatoriu, a dispoziţiilor legale şi contractuale avute în vedere la adoptarea deciziei comunicate;

b) dosarul de daună integral, în copie, însoţit de:

1. opisul aferent acestuia, în copie;

2. procesul-verbal de constatare sau procesul-verbal suplimentar de constatare, după caz, însoţite de solicitările de efectuare a acestora, în copie;

3. nota sau referatul şi documentele care au stat la baza respingerii dreptului la despăgubire, în copie;

4. raportul de investigaţii proprii sau expertiză tehnică, în situaţia în care dosarul de daună a făcut obiectul unor cercetări suplimentare, în copie;

5. fotografiile existente la dosar;

6. contractul RCA sau poliţa de asigurare facultativă, condiţiile de asigurare aplicabile în speţă şi inspecţia de risc efectuată la încheierea poliţei, dacă este cazul, în copie;

c) fişa dosarelor de daună deschise în baza contractelor RCA, întocmită conform precizărilor pe care le va transmite structura organizatorică care solicită documentaţia;

d) dovada informării detaliate a asiguraţilor, contractanţilor, beneficiarilor, persoanelor prejudiciate sau reprezentanţilor acestora asupra modului de stabilire a despăgubirilor, cu justificarea eventualelor diferenţe faţă de sumele solicitate în cererea de despăgubire;

e) dovada transmiterii către petent a informării asupra soluţiilor adoptate pentru rezolvarea tuturor aspectelor prezentate în petiţia adresată de către acesta A.S.F., cu precizarea temeiurilor legale şi contractuale, însoţită de documentele care au stat la baza adoptării soluţiilor, la solicitarea ASF sau a petentului;

f) opisul documentelor transmise;

g) alte documente justificative solicitate.

(10) Nota de fundamentare sau orice altă corespondenţă este semnată de unul dintre membrii conducerii executive a societăţii şi de coordonatorul colectivului de analiză şi soluţionare a petiţiilor, iar în lipsa acestuia, de înlocuitorul desemnat, putând fi folosită şi semnătura electronică extinsă; nota de fundamentare este transmisă şi în format letric în cazul în care nu este semnată cu semnătură electronică extinsă.

(11) Societăţile transmit trimestrial către A.S.F. următoarele raportări:

a) “Situaţia petiţiilor”, care conţine cronologic petiţiile înregistrate în perioada de raportare în registrul unic de petiţii, în conformitate cu anexa nr. 2;

b) “Informaţii privind principalele probleme identificate în activitatea de soluţionare şi gestionare a petiţiilor”, în conformitate cu anexa nr. 3;

c) “Situaţia privind dosarele de daună deschise în baza contractelor RCA (aferente activităţii din România)”, care conţine dosarele de daună avizate în baza contractelor RCA în perioada de raportare, se transmite numai de către societăţile de asigurare autorizate să practice RCA şi se întocmeşte conform precizărilor primite din partea structurii organizatorice care centralizează datele;

d) “Numărul daunelor avizate”, în conformitate cu anexa nr. 4, care conţine toate dosarele de daună avizate în perioada de raportare, structurate pe clasele de asigurare pe care societatea este autorizată să le practice.

(12) Raportările menţionate la alin. (11) se transmit către A.S.F. în format electronic, în termen de 45 de zile de la încheierea trimestrului pentru care se întocmeşte raportarea, prin încărcarea datelor în aplicaţia de raportări electronice.

(13) În scopul certificării corectitudinii şi completitudinii datelor cuprinse în raportările menţionate la alin. (11), precum şi a datei la care acestea au fost transmise şi încărcate electronic, societăţile transmit către A.S.F. o adresă scrisă, semnată olograf sau cu semnătură electronică extinsă de către unul dintre membrii conducerii executive, cu respectarea termenului de raportare aferent.

(14) Pentru asigurarea transparenţei modului de înregistrare şi soluţionare a petiţiilor, societăţile publică pe site-ul propriu următoarele informaţii:

a) numărul total de petiţii înregistrate unic per petent şi per caz;

b) numărul total de petiţii soluţionate favorabil înregistrate unic per petent şi per caz;

c) numărul de petiţii soluţionate favorabil referitoare la dosare de daună;

d) numărul total de petiţii pentru care dosarele de daună au fost achitate;

e) numărul total de petiţii finalizate nefavorabil înregistrate unic per petent şi per caz;

f) numărul total al solicitărilor de soluţionare alternativă a litigiilor;

g) numărul total al solicitărilor de soluţionare alternativă a litigiilor soluţionate efectiv;

h)numărul total al solicitărilor de soluţionare alternativă a litigiilor soluţionate favorabil asiguraţilor, contractanţilor, beneficiarilor, persoanelor prejudiciate sau reprezentanţilor acestora.

(15) Societăţile publică lunar pe site-ul propriu şi actualizează informaţiile prevăzute la alin. (14) în primele 15 zile ale fiecărei luni.

(16) Informaţiile sunt prezentate pentru toate petiţiile şi solicitările de soluţionare alternativă a litigiilor înregistrate la societăţi, indiferent de provenienţa acestora, după cum urmează:

a) pentru anul calendaristic anterior;

b) de la începutul anului până la luna curentă;

c) pentru ultimele 3 luni calendaristice anterioare lunii curente.

(17) Informaţiile menţionate la alin. (14) sunt publicate pe site-ul propriu al societăţilor, respectând cumulativ următoarele:

a) afişarea textului introductiv: “În vederea asigurării transparenţei modului de înregistrare şi soluţionare a petiţiilor, precum şi a solicitărilor de soluţionare alternativă a litigiilor, de către Societatea ………………………. S.A., vă punem la dispoziţie următoarele informaţii:”;

b) prezentarea informaţiilor sub formă de tabel, distinct pentru petiţii şi pentru solicitările de soluţionare alternativă a litigiilor, amplasat în interiorul unei pagini dedicate, accesibilă atât prin intermediul unei ferestre care se deschide în momentul accesării paginii principale a site-ului, cât şi prin existenţa unui link permanent în pagina principală.

(18) Structura tabelelor menţionate la alin. (17) lit. b) şi caracteristicile formatului textului afişat sunt prevăzute în anexa nr. 6.

Art. 6: Dispoziţii aplicabile brokerilor

(1) În vederea rezolvării corespunzătoare şi în termenul legal a petiţiilor care le sunt adresate, brokerii deţin proceduri scrise de primire şi soluţionare a petiţiilor atât la sediul central, cât şi la sediile teritoriale.

(2) Procedurile de soluţionare a petiţiilor sunt aprobate de către conducerea executivă a brokerilor.

(3) Modificările procedurilor existente se transmit către A.S.F., însoţite de decizia de aprobare, în termen de 30 de zile de la aprobarea acestora.

(4) Procedurile de soluţionare a petiţiilor, informaţiile despre modalităţile de rezolvare pe cale amiabilă a acestora, inclusiv prin intermediul entităţii de soluţionare alternativă a litigiilor, mediere sau arbitraj, precum şi informaţiile referitoare la adresa de e-mail şi numărul de telefon la care se pot solicita informaţii despre stadiul rezolvării petiţiilor sunt accesibile publicului la sediul şi pe site-ul brokerului.

(5) Brokerii întocmesc şi menţin un registru unic de petiţii în format electronic securizat, pe an calendaristic, în conformitate cu anexa nr. 1, asigurându-se de următoarele:

a) reînceperea numerotării de la 01 la fiecare început de an, în care să înregistreze cronologic, în ordinea primirii, fără ca numerele de înregistrare atribuite să se repete, toate petiţiile, inclusiv pe cele primite la sediile teritoriale, indiferent de modalitatea de primire a acestora prin registratură, prin poştă electronică, prin sistemul on-line existent pe site-ul oficial al brokerilor;

b) securizarea acestuia prin implementarea unui mecanism care să garanteze nerepudierea înscrierilor.

(6) Brokerii răspund petiţiilor primite direct de la petenţi, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

(7) Brokerii transmit, în format electronic, pentru fiecare solicitare primită de la A.S.F., în termen de maximum 10 zile sau în termenul precizat în mod expres în aceasta, o notă de fundamentare, precum şi toate informaţiile, documentele şi situaţiile solicitate; nota de fundamentare sau orice altă corespondenţă este semnată de una dintre persoanele semnificative, conform art. 35 alin. (15) din Legea nr. 32/2000, şi este transmisă către A.S.F. şi în format letric.

(8) Brokerii acordă asistenţă asiguratului existent în propriul portofoliu, în ceea ce priveşte derularea contractului de asigurare cu respectarea condiţiilor de asigurare, precum şi a prevederilor legale pe toată perioada valabilităţii acestuia, inclusiv pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii.

(9) Brokerii transmit semestrial către A.S.F. raportările “Situaţia petiţiilor” şi “Informaţii privind principalele probleme identificate în activitatea de soluţionare şi gestionare a petiţiilor”, în termen de 45 de zile de la încheierea semestrului pentru care se întocmeşte raportarea, în conformitate cu anexa nr. 5, respectiv anexa nr. 2; raportarea “Situaţia petiţiilor” conţine cronologic petiţiile înregistrate în perioada de raportare în registrul unic de petiţii.

(10) Raportările se transmit către A.S.F. în format electronic, prin încărcarea datelor în aplicaţia de raportări electronice, iar prin adresă scrisă se certifică corectitudinea şi completitudinea datelor cuprinse în fiecare raportare, inclusiv data la care au fost transmise şi încărcate electronic.

(11) Adresa menţionată la alin. (10) se semnează olograf sau cu semnătură electronică extinsă de către una dintre persoanele semnificative prevăzute la art. 35 alin. (15) din Legea nr. 32/2000 şi se transmite către A.S.F. în termenul precizat pentru fiecare raportare.

Art. 7: Dispoziţii aplicabile societăţilor şi brokerilor

(1) Pentru soluţionarea legală a petiţiilor care le sunt adresate, conducerea executivă a societăţilor şi brokerilor dispune măsuri de cercetare, analiză detaliată şi rezolvare rapidă şi temeinică a tuturor aspectelor sesizate de petenţi, cu respectarea strictă a prevederilor legale şi contractuale în vigoare.

(2) În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţia depusă la A.S.F. necesită o cercetare mai amănunţită, conducerea executivă a societăţilor şi/sau coordonatorul colectivului de analiză şi soluţionare a petiţiilor, iar în lipsa acestuia, înlocuitorul desemnat, precum şi conducerea executivă a brokerilor solicită A.S.F. prelungirea termenelor prevăzute la art. 5 alin. (10) şi art. 6 alin. (7) cu cel mult 5 zile.

(3) În vederea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor dintre societăţi, brokeri şi asiguraţi, contractanţi, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentanţii acestora, la solicitarea uneia dintre părţi, se utilizează metodele alternative de soluţionare a litigiilor, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, respectiv în cazul persoanelor fizice entitatea de soluţionare alternativă a litigiilor SAL-FIN, iar în cazul persoanelor juridice medierea sau arbitrajul; soluţionarea amiabilă sau prin intermediul metodelor de soluţionare alternativă a litigiilor nu limitează dreptul părţilor de a se adresa instanţelor de judecată abilitate.

(4) Conducerea executivă a societăţilor şi brokerilor şi coordonatorul colectivului de analiză şi soluţionare a petiţiilor se asigură de:

a) buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţierea şi rezolvarea petiţiilor ce le sunt adresate;

b) legalitatea soluţiilor adoptate;

c) comunicarea soluţiilor adoptate, însoţite de documentaţiile complete aferente cazurilor, în termenul legal către A.S.F. sau către petenţi, după caz;

d) asigurarea participării la procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor, precum conciliere prin intermediul SAL – FIN, mediere sau arbitraj, după caz, atunci când se solicită de către consumator.

Art. 8: Prevederi finale

(1) Nerespectarea dispoziţiilor prezentei norme se sancţionează de către A.S.F. în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 163 din Legea nr. 237/2015 sau ale art. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000.

(2) Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezenta normă.

Art. 9: Intrarea în vigoare

Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 august 2017.

Art. 10: Abrogare

La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 24/2014 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea asigurătorilor şi brokerilor de asigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 12 noiembrie 2014. -****-

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, Leonardo Badea

Anexele le puteti viziona in documentul atasat AICI

La acest program de formare continua pentru magistrati pe anul 2016 au participat reprezentanti ai CSM, INM, Parchetul de pe langă ICCJ, Inspectoratul General al Politiei Romane,

Nelu CIOBANU, Director adjunct Institutul Naţional al Magistraturii,

Cristi DANILEŢ, Membru Consiliul Superior al Magistraturii,

Dimitrie Bogdan LICU, Prim adjunct al Procurorului General, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

Laurenţiu SORESCU formator Institutul Naţional al Magistraturii,

precum si

Preşedintele Consiliului de Mediere Mugur MITROI, alaturi de

Ion Dedu – membru în Consiliul de Mediere, reprezentant permanent în relația cu sistemul judiciar si de

Zeno Daniel Șuștac – vicepreședintele Consiliului de Mediere, coordonatorul Comisiei de relații internaționale.

Participantii au dezbatut probleme importante despre procedurile aferente medierii in spetele penale, exemplificand totodata si cazuri concrete, pentru o mai buna intelegere a beneficiilor apelarii la mediere de catre justitiabili.

Tinand cont de faptul ca au participat persoane cu pregatire temeinica de specialitate in domeniul penal si in domeniul medierii, aceasta conferinta reprezinta un element de referinta in promovarea medierii penale in randurile magistratilor, a politistilor si a oricarei persoane.

Puteti urmari inregistrarea evenimentului:

Conferinta Medierea – instrument de lucru modern pentru judecatori, procurori si politisti – 23.03.2016

Conferința se va desfășura în aula INM și se înscrie in programul de formare continuă pentru magistrați pe anul 2016. La eveniment vor participa reprezentanți ai CSM, INM, Parchetul de pe lângă ICCJ, Inspectoratul General al Poliției Române, judecători, procurori și polițiști.

Programul de formare continuă pentru magistrați va fi susținut de formatori din cadrul INM și din partea Consiliului de Mediere, de către Ion Dedu – membru în Consiliul de Mediere, reprezentant permanent în relația cu sistemul judiciar si de către Zeno Daniel Șuștac – vicepreședintele Consiliului de Mediere, coordonatorul Comisiei de relații internaționale.

Conferința va fi transmisa on-line pe www.cmediere.ro și pe www.inm-lex.ro.

Consiliul de mediere

sursa: cmediere.ro

• 1 Raport de activitate – Mugur Bogdan Mitroi
• 2 Raport de activitate – Zeno Daniel Șuștac
• 3 Raport de activitate – Anca Iacob
• 4 Raport de activitate – Gabriela Ichim
• 5 Raport de activitate – Ion Dedu
• 6 Raport de activitate – Marin Pădeanu

sursa: cmediere.ro

„Mediatorii este emisiunea persoanelor active, care îşi petrec câteva ore în reţelele de dezvoltare personală. Este emisiunea părinţilor care se despart, dar îşi doresc un compromis de dragul copiilor şi pentru viitorul acestora. Mediatorii este emisiunea noastră, a celor care am crescut într-o epocă totalitară, dar înţelegem importanţa dialogului.”

Conform statisticilor, procesul…   …Citeste mai departe despre…   „Mediatorii” rezolvă conflicte, într-o nouă emisiune la TVR

sursa: tvr.ro

Se arată că la data de 29.06.2015 tatăl minorei a decedat, iar în prezent minora a rămas în grija bunicilor paterni.

Se arată că este in interesul superior al minorei să rămână să locuiască acolo unde s-a obișnuit și alături de persoanele care le îndrăgește, sens în care a înțeles să încheie acord de mediere, solicitând sa se ia act de acesta. (…)

Din înscrisurile depuse la dosar instanța reține că BA și BL sunt bunici paterni ai minorei BA-C născută la data de 26.02.2010, BC-S este mama minorei și că la data de 29.06.2015 a decedat tatăl minorei.

Regula generală este aceea conform căreia autoritatea părintească se exercită împreună și în mod egal de ambii părinți – art.503 cod civil.

***Exercitarea autorității părintești de către bunică. Condiții***

Dacă unul dintre părinți este decedat, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească – art.507 cod civil.

Prin derogare de la această regulă, în mod excepțional – art.399 cod civil – autoritatea părintească nu poate fi exercitată de părintele unic in condițiile art.398 al.1 cod civil, situație in care instanța de tutelă decide plasamentul lui la o rudă, la o terță persoană care nu are calitatea de rudă, la o instituție de ocrotire.

Pentru a stabili dacă este în interesul superior al minorului ca exercitarea autorității părintești să se facă de părinții paterni sau sa i se stabilească locuința acestuia la aceștia trebuie să fie dovedită situația excepțională prevăzută de lege întrucât aceasta măsură care se solicită este una foarte gravă, poate fi luată numai in mod excepțional iar părintele ar trebuie să aibă un comportament de asemenea dovedit în sensul neglijenței, imoralității, violentei , etc., exercitate față de minor.

O astfel de situație nu poate face obiectul unei tranzacții, a unui acord de mediere, prin acesta implicit s-ar decade din drepturile părintești singurul părinte al minorului. Față de această situație instanța urmează să respingă acordul de mediere.” (Judecătoria Râmnicu Sărat, Sentința civilă nr. 111/2015, www.rolii.ro)

sursa: legal-land.ro

HOTĂRÂRE nr. 39 din 18 iulie 2015 privind aprobarea Statutului profesiei de mediator

Având în vedere prevederile art. V din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator,

Consiliul de mediere adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1

Se aprobă Statutul profesiei de mediator, prevăzut în anexa^*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2

Prezenta hotărâre intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

-****-

Daniel Zeno Şuştac

__

^*) – Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 570 din data de 30 iulie 2015

STATUT din 18 iulie 2015 al PROFESIEI DE MEDIATOR

(la data 30-iul-2015 actul a fost aprobat de Hotarirea 39/2015 )

CAPITOLUL II – Activitatea profesională a mediatorului

Secţiunea 1 – Dobândirea calităţii de mediator

Secţiunea 2 – Suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Secţiunea 3 – Activitatea de mediere

CAPITOLUL III – Formele de exercitare a profesiei de mediator. Publicitate.

Secţiunea 1 – Dispoziţii generale

Secţiunea 2 – Societatea civilă profesională de mediatori

Secţiunea 3 – Biroul de mediator

Secţiunea 4 – Biroul de Mediatori Asociaţi

Secţiunea 5 – Mediatorul angajat în interiorul profesiei prin contract individual de muncă

Secţiunea 6 – Modificări ale formei de exercitare a profesiei

Secţiunea 7 – Reguli de publicitate a mediatorilor şi a formelor de exercitare a profesiei

CAPITOLUL IV – Tabloul mediatorilor

CAPITOLUL V – Drepturile şi obligaţiile mediatorilor

CAPITOLUL VI – Răspunderea disciplinară civilă, penală, materială

CAPITOLUL VII – Pregătirea profesională a mediatorilor

Secţiunea 1 – Reglementare generală

Secţiunea 2 – Formarea iniţială

Secţiunea 3 – Formarea continuă

Secţiunea 4 – Autorizarea furnizorilor de formare a mediatorilor

CAPITOLUL VIII – Sistemul relaţional al profesiei de mediator

Secţiunea 1 – Relaţiile dintre mediator şi părţi

Secţiunea 2 – Relaţiile dintre mediator şi autorităţi

Secţiunea 3 – Relaţiile dintre mediatori şi reprezentanţii tuturor profesiilor

CAPITOLUL IX – Organizarea profesiei de mediator

Secţiunea 1 – Consiliul de Mediere

Secţiunea 2 – Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ (C.P.M.J.)

Secţiunea 3 – Reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel

Secţiunea 4 – Adunarea Generală Anuală a Mediatorilor din judeţ

Secţiunea 5 – Conferinţa Naţională a Mediatorilor

Secţiunea 6 – Alegerea membrilor Consiliului de Mediere, a organelor de conducere a Corpului Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ (C.P.M.J.) şi a reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar, de pe raza Curţilor de Apel

Secţiunea 7 – Atribuţiile Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui Consiliului de Mediere

Secţiunea 8 – Analiza financiară

CAPITOLUL X – Dispoziţii finale

CAPITOLUL I: Principiile şi scopul profesiei de mediator

Art. 1

(1)Profesia de mediator este liberă şi independentă şi se exercită în condiţiile prevăzute de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege şi ale Statutului profesiei de mediator, denumit în continuare Statut.

(2)Exercitarea profesiei de mediator este supusă următoarelor principii fundamentale:

a)Principiul legalităţii;

b)Principiul profesionalismului;

c)Principiul autonomiei;

d)Principiul libertăţii;

e)Principiul independenţei;

f)Principiul neutralităţii;

g)Principiul imparţialităţii;

h)Principiul confidenţialităţii;

i)Principiul păstrării secretului profesional;

j)Principiul răspunderii disciplinare;

k)Principiul adoptării unui comportament loial şi civilizat;

l)Principiul nediscriminării;

m)Principiul prevenirii conflictului de interese;

n)Principiul cooperării şi al parteneriatului;

o)Principiul responsabilităţii.

Art. 2

(1)Scopul exercitării profesiei de mediator îl constituie sprijinul acordat părţilor aflate în orice faza a conflictului, de către o terţă persoană specializată în calitate de mediator, în vederea obţinerii într-un termen rezonabil, convenit de comun acord de părţi şi de mediator, a unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

(2)Medierea reprezintă o activitate de interes public fiind principala procedură SAL în sensul Directivei nr. 2013/11 UE.

(3)Medierea face parte din modalităţile alternative de soluţionare a conflictelor folosite pentru restabilirea dialogului, comunicării şi echilibrului atunci când exista un conflict între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, asigurând în acelaşi timp prevenirea sau rezolvarea disputelor, păstrarea, relansarea şi reconstrucţia relaţiilor de colaborare între părţile aflate în conflict.

Art. 3

(1)În exercitarea profesiei mediatorul este independent şi se supune numai legii, Statutului profesiei şi codului de etica şi deontologie profesională. Contractul de mediere şi acordul de mediere nu pot să conţină clauze care contravin legii şi ordinii publice.

(2)În vederea desfăşurării procedurii de mediere, părţile sunt libere să îşi aleagă mediatorul. Părţile au dreptul: să fie asistate conform legii sau reprezentate de avocaţi sau alte persoane cu mandat pe tot parcursul medierii până la finalizarea ei cât şi la semnarea acordului de mediere, să stabilească împreună cu mediatorul locul, data şi ora desfăşurării procesului de mediere.

(3)Părţile nu pot fi constrânse să urmeze procedura medierii (cu excepţia cazurilor prevăzute de lege), putând renunţa oricând la procedură.

(4)Exercitarea profesiei de către mediator se face în condiţii de neutralitate, mediatorul neputând avea vreun interes faţă de obiectul medierii şi de imparţialitate, păstrând permanent un echilibru între părţi.

(5)Medierea se desfăşoară într-un cadru nepublic şi informal iar mediatorul, este obligat să nu divulge faţă de terţi informaţiile de care ia cunoştinţă în cursul activităţii de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.

(6)Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal, pentru toate persoanele fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.

(7)Mediatorul îşi desfăşoară activitatea cu competenţă profesională, prin folosirea cunoştinţelor adecvate, a abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea iniţială şi continuă necesare pentru furnizarea unui serviciu calitativ.

(8)Consiliul de Mediere denumit în continuare Consiliu, are sarcina permanentă de a asigura şi verifica aplicarea standardelor de exercitare calificată a activităţii de mediere, organizând în mod corespunzător primirea în profesie, cadrul de pregătire profesională iniţială şi pregătire continuă a mediatorilor, respectarea strictă a deontologiei şi a disciplinei profesionale.

(9)Toţi mediatorii au dreptul şi îndatorirea de a participa la formele de pregătire profesională stabilite de către Consiliu.

(10)Consiliul are obligaţia, din oficiu sau la cerere, să acţioneze prin toate mijlocele legale pentru protejarea profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului profesional al mediatorilor.

CAPITOLUL II: Activitatea profesională a mediatorului

SECŢIUNEA 1: Dobândirea calităţii de mediator

Art. 4

(1)Mediatorul este persoana specializată şi aptă să faciliteze negocierile dintre părţile aflate într-un conflict şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin metode şi tehnici specifice profesiei care trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.

(2)Profesia de mediator se exercită numai de către mediatorii autorizaţi, care constituie Corpul Profesional al Mediatorilor din România, înscrişi în Tabloul Mediatorilor, la secţiunea “activi”, întocmit şi publicat de Consiliu.

(3)Exercitarea profesiei de mediator de către persoanele care nu au dobândit calitatea de mediator, autorizat în condiţiile Legii, sau cărora le-a încetat calitatea de mediator, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.

(4)Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.

Art. 5

Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a)are capacitate deplină de exerciţiu;

b)are studii superioare;

c)are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;

d)este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;

e)se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

f)a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor şi a promovat examenul de evaluare sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliu, în condiţiile legii şi ale Standardului de formare a mediatorului;

g)a fost autorizată ca mediator, în condiţiile legii şi prezentului statut.

Art. 6

(1)Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 sunt autorizate ca mediatori de către Consiliu după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum este stabilit prin Hotărârea Consiliului.

(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliu conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană de către persoanele prevăzute la alin. (2) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul ia în considerare şi experienţă profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.

(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, ori într-un stat terţ, după caz.

(5)Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în următoarele condiţii:

a)prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice;

b)prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz, documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin hotărârile şi deciziile Consiliului.

(6)Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.

(7)Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(6).

(8)Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în România.

(9)Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 5, documentul de calificare prin care se atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către Consiliu în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.

(10)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

Art. 7

(1)Primirea în profesia de mediator presupune parcurgerea etapei de autorizare, prin care se dobândeşte calitatea de mediator, iar exercitarea profesiei presupune parcurgerea primei etape de pregătire profesională continuă conform art. 42 din prezentul Statut.

(2)Autorizarea mediatorului se realizează în baza cererii individuale adresate Consiliului, depusă la C.P.M.J. din raza teritorială unde îşi are sediul principal. Organele de conducere ale C.P.M.J. vor verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 5, lit. a)-f) sau, după caz, condiţiile art. 8 alin. (2)-(6) din Lege şi vor transmite dosarul de autorizare complet, în baza unui referat, Consiliului pentru autorizare.

(3)Cererea formulată de persoana care doreşte să fie primită în profesie se adresează preşedintelui Consiliului şi se depune sau, după caz, se comunică în două exemplare, personal, prin mandatar sau prin poştă, însoţită de următoarele documente:

a)actul de identitate – în copie certificată;

b)certificat de naştere – în copie certificată;

c)certificat de căsătorie – în copie certificată (în cazul schimbării numelui);

d)diplomă de licenţă/titlu de studii însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice – copie legalizată;

e)documente care atestă pregătirea ca mediator, după caz, în fotocopie, respectiv:

1.e.1) certificatul de absolvire a cursului de formare ca mediator obţinut în condiţiile Legii, emis de Consiliu şi completat de furnizorul de formare autorizat; sau

2.e.2) dovada absolvirii unui program postuniversitar de nivel master în domeniul medierii, acreditat conform Legii şi autorizat de Consiliu; sau

3.e.3) hotărârea Consiliului de Mediere privind echivalarea pregătirii ca mediator, în cazul persoanelor care se încadrează în prevederile art. 8 şi 72 din Lege;

f)adeverinţă medicală cu menţiunea “Apt pentru profesia de mediator” eliberată de medicul de medicina muncii sau, după caz, adeverinţa medicala eliberată de medicul de familie, cu menţiunea “Clinic sănătos” şi precizarea ca include şi un examen efectuat de un medic specialist în psihiatrie, în termen de valabilitate la data depunerii cererii – în original;

g)cazierul judiciar în termen de valabilitate la data depunerii cererii la Consiliu, pentru cetăţenii români sau declaraţie pe proprie răspundere în forma autentică, pentru cetăţenii străini – în original;

h)dovada vechimii în muncă – în copie certificată;

i)dovada plaţii taxei de autorizare – în copie;

j)2 fotografii tip act de identitate pentru legitimaţie;

k)actele de înfiinţare a formei de exercitare a profesiei de mediator aleasă, în două exemplare – în original;

l)declaraţia solicitantului că nu se află în nici unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 13 din Lege ori că înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate, în cel mult trei luni de la data emiterii deciziei de primire în profesia de mediator – în original;

m)dovada spaţiului pentru sediul profesional, în copie certificată, care poate fi: contract de comodat, contract de închiriere sau subînchiriere, asociere în participaţiune etc.

(4)Persoanele prevăzute la pct. (3) primesc dovada depunerii cererii, respectiv numărul de înregistrare din registrul de intrări-ieşiri al Consiliului.

(5)Cetăţenii români sau străini care au absolvit cursuri înainte de apariţia legii sau prin parcurgerea unor programe de formare într-un stat terţ vor depune la sediul C.P.M.J. o cerere însoţită de documentele care atestă parcurgerea programului de formare, precum şi programa acestuia, cereri care vor fi analizate în conformitate cu Procedura de echivalare sau compensare prevăzută de Lege. În toate cazurile, dosarele vor fi trimise la Consiliu, care va emite o hotărâre individuală cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de echivalare sau compensare.

(6)Hotărârea Consiliului cu privire la un program de formare ca mediator, evaluat în condiţiile art. 72 alin. (2) din Lege, se aplică tuturor cererilor formulate de persoane care au parcurs acelaşi program de formare.

(7)Persoanele interesate pot depune personal sau prin curier la sediul C.P.M.J. cererile de autorizare ori de echivalare a pregătirii ca mediator.

(8)Documentele anexate cererii în copie vor fi certificate de solicitant drept conforme cu originalul şi vor fi semnate de acesta.

(9)În toate cazurile, Consiliul va analiza doar cererile care sunt însoţite de toate documentele solicitate prin formularul tipizat de cerere, iar documentele depuse la Consiliu nu se restituie.

(10)În termen de 60 de zile de la data primirii cererii de la C.P.M.J., Consiliul adoptă o hotărâre privind aprobarea sau respingerea acesteia. Termenul de comunicare este de 10 zile calendaristice de la data adoptării hotărârii.

(11)În vederea înscrierii în Tabloul mediatorilor, persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct. (3) pot depune odată cu documentaţia de autorizare şi o cerere, conform anexei la prezentul statut, însoţită de următoarele documente:

a)declaraţie pe propria răspundere cu privire la înregistrarea în evidenţele fiscale a activităţii de mediere şi a formei de exercitare a profesiei de mediator, conform anexei la prezentul statut, în original;

b)declaraţia pe propria răspundere privind datele de înscriere în Tabloul mediatorilor, conform anexei la prezentul statut, în original.

(12)Odată cu constatarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare ca mediator şi a avizării unei forme de exercitare a profesiei conform prezentului Statut, pentru solicitanţii care au depus şi documentaţia de la pct. (11), Consiliul dispune prin aceeaşi hotărâre şi asupra înscrierii în Tabloul mediatorilor, în termen de 30 de zile.

(13)Până la emiterea autorizaţiei şi înscrierea în Tabloul mediatorilor, persoanele pentru care s-a emis o hotărâre conform pct. (3) vor fi înscrise pe o listă publicată pe portalul web al Consiliului.

Art. 8

(1)Comisia permanentă analizează conţinutul documentelor şi face recomandări argumentate Consiliului, de admitere sau respingere a fiecărei cereri.

(2)Consiliul ia act de propunerile Comisiei permanente şi hotărăşte admiterea sau respingerea cererilor conform propunerilor formulate de Comisia permanentă.

(3)Autorizaţia se eliberează solicitantului la sediul C.P.M.J. unde are sediul profesional, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor stabilite de lege şi de hotărârile şi deciziile Consiliului.

(4)Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(5)În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul statut sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul comunică persoanei interesate email sau prin poştă, prin intermediul C.P.M.J., refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.

(6)Oricare dintre membrii Consiliului poate solicita, motivat în scris, reevaluarea unei cereri de către Comisia permanentă. Solicitarea motivată se consemnează în procesul-verbal de şedinţă şi se transmite solicitantului prin intermediul C.P.M.J., în maximum 15 zile, spre ştiinţă.

(7)Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată mai întâi la Consiliul de Mediere, iar hotărârea adoptata de Consiliul de Mediere, la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(8)Legitimaţia şi autorizaţia de mediator se eliberează solicitantului direct sau prin mandatar, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor stabilite de lege.

(9)Pentru mediatorii autorizaţi înscrişi în Tabloul mediatorilor, Consiliul emite legitimaţia de mediator, conform modelului publicat pe portalul web al Consiliului şi aplică o viză anuală care certifică faptul că aceştia au achitat taxa anuală profesională. În cazul achitării în tranşe a taxei profesionale, Consiliul vizează legitimaţia. În cazul în care, după vizarea legitimaţiei, tranşele din taxă nu mai sunt achitate, vizarea pe anul următor a legitimaţiei se face numai după achitarea la zi a taxei profesionale pe anul anterior.

SECŢIUNEA 2: Suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Art. 9

(1)Suspendarea mediatorului din dreptul de a exercita profesia intervine în următoarele cazuri:

a)în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege, mediatorul este obligat să încunoştinţeze, în termen de 15 zile, Consiliul, prin organele de conducere a C.P.M.J. în legătură cu această incompatibilitate;

b)la cerere, făcută în scris de către mediator, pe o perioada determinată sau nedeterminată;

c)ca sancţiune disciplinară, potrivit art. 39 alin. (1) lit. c) din Lege.

(2)Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a luat măsura arestării preventive sau controlului judiciar, până la soluţionarea definitivă a procesului penal, potrivit legii.

(3)Suspendarea activităţii la cererea mediatorului se constată prin decizie a preşedintelui Consiliului emisă în termen de 30 de zile şi se înscrie în Tabloul mediatorilor. Decizia se comunică C.P.M.J. unde mediatorul suspendat îşi are sediul principal sau secundar.

(4)Încetarea suspendării se dispune după depunerea următoarelor documente:

a)cererea solicitantului;

b)act de identitate – în copie;

c)hotărârea prin care a primit avizul Consiliului de Mediere pentru forma de exercitare a profesiei – în copie;

d)declaraţia tip de înscriere a datelor personale în Tabloul mediatorilor – în original;

e)dovada încetării cauzei de suspendare de la alin. (1) lit. a) şi alin. (2).

(5)Încetarea cauzei de suspendare de la alin. (1) lit. b) şi c) se constată şi se propune de către C.P.M.J. în baza unui referat şi se dispune de către preşedintele Consiliului. După încetarea cauzelor de la alin. (1) lit. a) şi alin. (2), se aprobă reluarea activităţii prin hotărâre a Consiliului.

Art. 10

(1)Calitatea de mediator încetează:

a)la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;

b)prin deces;

c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 7 lit. a) şi d) din Lege;

d)ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d) din Lege;

e)în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita această profesie.

(2)Încetarea calităţii de mediator se propune de către C.P.M.J. în baza unui referat şi se dispune de către preşedintele Consiliului de Mediere în situaţiile de la lit. a) şi b). În situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e), încetarea se dispune de către Consiliu, în baza referatului întocmit de C.P.M.J.

(3)În caz de încetare a calităţii de mediator, acesta va fi radiat din Tabloul mediatorilor.

(4)Autorizarea ca mediator, solicitată Consiliului ulterior încetării calităţii de mediator în condiţiile art. 10 lit. a) şi c), se realizează în aceleaşi condiţii prevăzute la art. 8 din Lege şi prezentul Statut.

SECŢIUNEA 3: Activitatea de mediere

Art. 11

(1)Profesia de mediator se desfăşoară exclusiv în cadrul formelor de exercitare a profesiei, aşa cum au fost reglementate în Lege şi Hotărârile cu caracter normativ ale Consiliului şi în prezentul Statut.

(2)Mediatorul desfăşoară procesul de mediere pentru orice persoane fizice, juridice sau alte entităţi atât în ţară cât şi în Uniunea Europeană, în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.

Art. 12

(1)Medierea reprezintă o activitate de interes public, potrivit legii.

(2)Activitatea mediatorului se realizează potrivit procedurilor prevăzute în lege, Statutul profesiei, hotărâri ale Consiliului şi alte acte normative, prin:

(3)DESFĂŞURAREA PROCEDURII MEDIERII

I.Părţile se prezintă la mediator din iniţiativa lor, în urma trimiterii ori recomandării medierii de către instanţă, poliţie, procuror, alte organe jurisdicţionale sau în urma invitaţiei trimise de mediator la solicitarea uneia dintre părţi.

II.În procedura prealabilă încheierii contractului de mediere se respectă următorii paşi:

a)informarea părţilor privind medierea şi avantajele acesteia în vederea acceptării medierii;

b)invitarea părţilor la mediere;

c)încheierea contractului de mediere/certificat de informare/proces verbal.

III.În situaţia în care la mediator se prezintă ambele părţi, mediatorul analizează şi identifică natura conflictului din expunerea părţilor implicate, informează părţile cu privire la mediere şi avantajele acesteia raportat la cazul concret al părţilor, în vederea acceptării medierii şi încheie contractul de mediere sau după caz eliberează certificatul de informare în situaţia când cel puţin o parte nu doreşte să semneze contractul de mediere.

IV.În situaţia în care la mediator se prezintă o singură parte care solicită demararea unui proces de mediere, se are în vedere următorul parcurs: mediatorul încheie în condiţiile art. 43 din Lege un contract de pregătire a procesului de mediere prin care mediatorul este mandatat de solicitant să trimită o invitaţie şi să facă orice diligenţă legală pe care o consideră necesară pentru invitarea şi eventual acceptarea medierii de către celelalte părţi; mediatorul analizează şi identifică natura conflictului din expunerea ambelor (tuturor) părţi/lor implicate. În baza analizării conflictului, mediatorul informează toate părţile privind medierea şi avantajele medierii raportate la cazul concret al părţilor, în vederea acceptării medierii şi încheierea contractului de mediere.

V.În situaţia în care una dintre părţi nu răspunde invitaţiei la mediere, mediatorul întocmeşte cu partea prezentă un proces-verbal în care expune demersurile efectuate şi eventual motivul invocat de partea absentă.

VI.Activitatea de mediere propriu-zisă, presupune utilizarea de către mediator a unor metode şi tehnici specifice profesiei, de comunicare şi negociere precum şi redactarea documentelor specifice procedurii de mediere, transmiterea documentelor către instanţa de judecată, parchet, poliţie şi alte autorităţi, potrivit prevederilor legale, arhivarea documentelor specifice în cadrul formei de exercitare a profesiei.

VII.Pentru activitatea desfăşurata de mediator, acesta are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.

VIII.Onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului.

IX.Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior începerii procesului de mediere, în condiţiile reglementate de art. 26 alin. 3 din Lege, mediatorul nu poate pretinde onorariu.

X.Mediatorul ţine evidenţa contabilă şi declară veniturile în conformitate cu prevederile legale.

Art. 13

(1)Mediatorul este obligat ca, prin exercitarea în limitele legii şi cu bună-credinţă a atribuţiilor profesiei, să asigure servicii de calitate, desfăşurate în spaţii special amenajate, în concordanţă cu forma de organizare a profesiei.

(2)Mediatorul este autorizat să informeze părţile despre serviciile pe care le oferă, cu condiţia ca informaţia să fie fidelă, veridică, cu respectarea secretului profesional, a principiilor fundamentale ale profesiei şi a regulilor de publicitate stabilite prin normele aplicabile profesiei.

(3)Mediatorul trebuie să depună toate diligenţele necesare în vederea prestării unui serviciu de calitate în condiţii de siguranţă, respect reciproc, egalitate de şanse, corectitudine profesională şi procedurală.

(4)Consiliul este obligat să sprijine mediatorul, prin asigurarea şi menţinerea unui cadru legal optim pentru mediere, ca activitate de interes public.

(5)Pentru realizarea unui serviciu de mediere de calitate, mediatorul beneficiază de recunoaşterea, sprijinul, susţinerea şi colaborarea autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi altor organisme cu activităţi de interes pentru mediere, potrivit legislaţiei, strategiilor şi protocoalelor de colaborare încheiate cu acestea.

CAPITOLUL III: Formele de exercitare a profesiei de mediator. Publicitate.

SECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale

Art. 14

(1)Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea de mediere numai în cadrul formelor de exercitare a profesiei de mediator sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale care are în obiectul de activitate furnizarea de servicii de mediere.

(2)Un mediator poate desfăşura activitatea de mediere în cadrul unei singure forme de exercitare a profesiei.

(3)Formele de exercitare a profesiei de mediator pot angaja traducători,jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere, în condiţiile Codului muncii sau pot încheia contracte de colaborare cu aceştia.

Art. 15

(1)Formele de exercitare a profesiei de mediator sunt:

a)societate civilă profesională de mediatori, prescurtat SCPM;

b)birou de mediator, prescurtat BM;

c)birou de mediatori asociaţi, prescurtat BMA;

d)angajat cu contract individual de muncă în cadrul uneia dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute la lit. a), b), c) sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale care are în obiectul de activitate furnizarea de servicii de mediere, în condiţiile prevăzute de Codul muncii.

(2)Mediatorul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute de Lege.

Art. 16

(1)În oricare dintre formele de exercitare a profesiei, mediatorul îşi poate desfăşura activitatea începând cu data emiterii autorizaţiei de către Consiliu, înscrierii în Tabloul mediatorilor şi înregistrării fiscale a formei de exercitare.

(2)Mediatorul este obligat să înştiinţeze în scris Consiliul prin organele de conducere a C.P.M.J. cu privire la orice modificare a datelor înscrise în Tabloul mediatorilor, precum şi modificări ale datelor certificatului de înregistrare fiscală sau ale cazierului judiciar, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data la care devin aplicabile aceste modificări, sub sancţiunea radierii din Tabloul mediatorilor.

(3)În cazul schimbării sau încetării formei în care îşi exercită profesia de mediator sau al suspendării din activitate, mediatorul este obligat să notifice în scris Consiliul prin C.P.M.J. şi să precizeze:

a)destinaţia pentru cota-parte care îi revine din bunurile patrimoniale şi nepatrimoniale ale formei de exercitare a profesiei în care a funcţionat anterior, după caz;

b)destinatarul evidenţelor întocmite cu privire la activitatea de mediator în forma de exercitare a profesiei în care a funcţionat anterior şi a arhivei sale.

Art. 17

(1)Toate formele de exercitare a profesiei de mediator sunt supuse următoarelor reguli:

a)activitatea de mediere se poate desfăşura la sediul profesional sau într-o altă locaţie convenită de mediator şi părţi;

b)patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul patrimoniului de afectaţiune profesională;

c)mediatorul nu poate desfăşura activităţi de mediere în afara formei de exercitare a profesiei pentru care a optat;

d)formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform prevederilor Legii şi a prezentului Statut. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către mediatorii străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate;

e)în maximum 6 luni de la data eliberării documentelor de autorizare, mediatorii vor afişa la sediul profesional firma formei de exercitare, conform regulilor de publicitate prevăzute în prezentul statut;

f)toate documentele întocmite de mediator vor include în mod obligatoriu denumirea formei de exercitare, numele mediatorului, adresa de corespondenţă a sediului profesional şi datele de contact, numărul de telefon şi o adresă de e-mail, etc.;

g)includerea oricărei alte denumiri a unei alte profesii sau a unei alte forme de exercitare a altei profesii pe documentele oficiale ale mediatorului este interzisă.

(2)Sediul fiscal şi sediul operaţional, aşa cum sunt definite de legislaţia în domeniul fiscal, al aceleiaşi forme de exercitare a profesiei, pot fi diferite, având însă acelaşi regim de sediu profesional, în sensul Legii, dacă sunt avizate de Consiliu, prin C.P.M.J., acestea fiind inviolabile.

(3)În cazul în care un mediator solicită şi obţine avizul pentru mai multe sedii profesionale în aceeaşi localitate, în Tabloul mediatorilor va fi înscris un singur sediu profesional care poate fi sediul fiscal sau un punct de lucru dintre cele avizate de Consiliu, prin C.P.M.J.

(4)Taxele de avizare a formei de exercitare a profesiei şi a unor sedii profesionale ca puncte de lucru se stabilesc prin hotărâre a Consiliului.

(5)Încetarea formei de exercitare a profesiei atrage desfiinţarea tuturor sediilor profesionale ale acesteia.

(6)Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională. Contractul de conlucrare profesională se înregistrează la Consiliu. Regulile privind publicitatea profesională se aplica în mod corespunzător.

(7)Înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei are loc după depunerea şi înregistrarea la C.P.M.J., a dosarului care va fi înaintat în baza unui referat, Consiliului. Dosarul trebuie să conţină următoarele documente (depuse odată cu actele de autorizare a mediatorului sau ulterior):

a)cererea de înregistrare, semnată, în 2 exemplare originale, din care una se returnează mediatorului, neţinând loc de dovada de înregistrare;

b)actul de înfiinţare a formei de exercitare a profesiei, în 3 exemplare, în original, din care 2 exemplare se returnează solicitantului odată cu dovada înregistrării;

c)dovada deţinerii spaţiului necesar desfăşurării activităţii;

d)dovada plăţii taxei de înregistrare;

e)modelul siglei şi stampilei formei de exercitare a profesiei.

(8)În caz de desfiinţare, titularul formei de exercitare a profesiei are obligaţia finalizării tuturor contractelor angajate sau, în cazurile urgente, predării lor altor mediatori, cu acordul părţilor. Cererea va fi depusă la C.P.M.J., cu cel puţin 30 de zile înainte de data prevăzută pentru închidere şi conţine situaţia contractelor nefinalizate şi dovada ştergerii din evidenţele fiscale. Cererea de desfiinţare este comunicată de organele C.P.M.J., Consiliului.

(9)Decizia de desfiinţare va fi emisă de Consiliu şi comunicată de C.P.M.J. în termen de 30 de zile de la predarea documentelor, care o comunică solicitantului direct sau prin poştă.

(10)Despre înfiinţarea sau desfiinţarea formelor de exercitare a profesiei se fac menţiuni în Registrul de evidenţă al acestora de la C.P.M.J., iar documentele depuse se arhivează în dosarul individual al fiecărei forme de exercitare a profesiei gestionat de Consiliu.

(11)În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul este obligat să ţină arhivă şi registre proprii şi să comunice date cu caracter statistic conform acestora, la solicitarea Consiliului.

(12)Indiferent de forma de exercitare în care îşi desfăşoară activitatea, mediatorul are obligaţia să ţină cel puţin următoarele registre, corespunzător activităţii sale proprii ca mediator:

a)Registru general de corespondenţă (intrări – ieşiri);

b)Registru sau registre de evidenţă a contractelor de mediere, proceselor verbale şi a acordurilor de mediere.

(13)Registrele ţinute de mediatori sunt numerotate fila cu fila şi sunt stampilate de mediator.

(14)La trecerea dintr-o formă de exercitare a profesiei în alta, mediatorul are obligaţia de a conserva arhiva deţinută anterior.

(15)În caz de deces al mediatorului sau la încetarea calităţii de mediator din oricare alte motive, arhiva acestuia va fi preluată de Consiliu sub inventar.

(16)Arhiva predată şi sigilată poate fi ulterior predata unui alt mediator desemnat de Consiliu, cu asumarea confidenţialităţii. Desigilarea arhivei şi eliberarea de copii sau duplicate pot fi făcute doar la solicitarea motivată, în scris, a părţilor sau a autorităţilor, adresată mediatorului care a preluat arhiva.

(17)Activitatea de mediere poate fi desfăşurată ca formă de exercitare a profesiei doar în cadrul organizaţiei neguvernamentale care are în obiectul de activitate furnizarea de servicii de mediere.

(18)Serviciul de mediere poate fi organizat pe baza de contract încheiat cu oricare dintre formele de exercitare a profesiei de mediator menţionate la art. 15 alin. 1 lit. a), b) şi c).

SECŢIUNEA 2: Societatea civilă profesională de mediatori (SCPM)

Art. 18

(1)Societatea civilă profesională de mediatori este constituită din 2 sau mai mulţi mediatori care contribuie în natură şi/sau în numerar la constituirea unui patrimoniu de afectaţiune, în vederea desfăşurării activităţii profesionale.

(2)Raportul juridic civil se naşte între persoanele beneficiare ale serviciului de mediere şi societatea civilă profesională de mediatori, activitatea de mediere putând fi desfăşurată de oricare dintre mediatorii asociaţi sau angajaţi, cu acordul beneficiarilor serviciului de mediere.

(3)Societatea civilă profesională de mediatori se individualizează printr-o denumire specifică ce poate cuprinde şi numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmată de sintagma “societate civilă profesională de mediatori” (de exemplu: MIHAI POPESCU – Societate civilă profesională de mediatori» sau «POPESCU şi BARBU – Societate civilă profesională de mediatori» sau « POPESCU, BARBU şi ASOCIAŢII – Societate civilă profesională de mediatori»).

(4)Denumirea se înscrie pe firma societăţii civile profesionale de mediatori şi se utilizează în actele profesionale cu respectarea prevederilor prezentului Statut, fiind înscrisă în mod obligatoriu pe ştampilă, documentele emise de mediator, formulare personalizate etc., exact în aceeaşi formă şi dimensiuni în care a fost înscrisă în Registrul formelor de exercitare a profesiei de mediator, întocmit de Consiliu, ţinut şi la sediul C.P.M.J. potrivit modelului anexat la prezentul Statut.

(5)Contractul de societate civilă profesională de mediatori şi statutul acesteia sunt încheiate în formă scrisă între mediatorii asociaţi, potrivit legii civile şi cu respectarea modelelor prevăzute în anexele la prezentul Statut.

(6)Contractul de Societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în formă scrisă, între mediatorii asociaţi, potrivit legii civile şi cu respectarea modelelor prevăzute în anexele la prezentul Statut şi se depun la C.P.M.J. unde îşi au sediul declarat, care îl comunică în termen de 5 zile la Consiliu pentru a fi înregistrat.

SECŢIUNEA 3: Birou de mediator (BM)

Art. 19

(1)În biroul de mediator îşi exercită profesia un singur mediator autorizat. Biroul de mediator se înfiinţează în baza actului de înfiinţare a biroului de mediator, înregistrat la C.P.M.J., înaintat Consiliului şi întocmit conform anexei la prezentul statut.

(2)Biroul de mediator se individualizează printr-o denumire specifică ce cuprinde numele şi prenumele mediatorului, urmată de sintagma «Birou de mediator» (de exemplu: «MIHAI POPESCU – Birou de mediator»).

(3)Prevederile art. 18 alin. (pct. 4) se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA 4: Birou de Mediatori Asociaţi (BMA)

Art. 20

(1)Biroul de mediatori asociaţi este constituit din 2 sau mai mulţi mediatori care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi birou, în baza actului de înfiinţare a biroului de mediatori asociaţi, întocmit conform anexei la statut, care încheie între ei un acord de asociere, înregistrat la C.P.M.J. şi înaintat Consiliului.

(2)Biroul de mediatori asociaţi se individualizează printr-o denumire specifică ce cuprinde numele şi prenumele mediatorilor, urmată de sintagma «Birou de mediatori» (de exemplu: «MIHAI POPESCU, Gheorghe Ursu – Birou de mediatori») sau numele unui mediator astfel: “MIHAI POPESCU şi asociaţii – Birou de mediatori”.

(3)Prevederile art. 18 alin. (4), se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA 5: Mediatorul angajat în interiorul profesiei prin contract individual de muncă

Art. 21

(1)Mediatorul autorizat poate fi angajat în interiorul profesiei cu contract individual de muncă în condiţiile Codului muncii, încheiat cu biroul de mediator, biroul de mediatori asociaţi, societatea civilă profesională şi organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate medierea aşa cum este reglementată de Lege.

(2)În contractul individual de muncă la secţiunea “Clauze speciale” se înscrie o menţiune referitoare la obligaţia de confidenţialitate a mediatorului şi dreptul său de a refuza angajatorului divulgarea conţinutului discuţiilor dintre părţi în timpul medierii.

(3)La contractul individual de muncă se anexează Codul de etica şi deontologie profesională al mediatorului autorizat.

SECŢIUNEA 6: Modificări ale formei de exercitare a profesiei

Art. 22

(1)Orice formă de exercitare a profesiei de mediator poate să îşi modifice adresa sediului profesional, datele de contact sau numele mediatorilor înscrişi în denumire, păstrându-şi acelaşi număr sub care a fost înscrisă iniţial în Registrul formelor de exercitare a profesiei, întocmit şi actualizat de Consiliu şi comunicat de organele de conducere ale C.P.M.J.

(2)Orice mediator poate să opteze pentru schimbarea sau încetarea formei de exercitare a profesiei de mediator şi radierea acesteia din Registrul formelor de exercitare a profesiei.

(3)În cazul modificării, schimbării sau încetării formei de exercitare a profesiei, mediatorul autorizat va depune la C.P.M.J. o cerere însoţită de următoarele documente, pe care le va certifica personal pentru conformitate cu originalul:

a)actul de identitate – în copie;

b)referat prin care organele de conducere al C.P.M.J. constata îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute pentru modificarea, schimbarea sau încetarea formei de exercitare;

c)actul prin care face dovada modificării sau schimbării intervenite (dovada noului spaţiu, hotărârea asociaţilor, proces verbal al adunării asociaţilor, certificat de căsătorie sau hotărârea definitivă privind desfacerea căsătoriei etc.) – în copie;

d)dovada plăţii taxei privind analiza dosarului de schimbare sau încetare a formei de exercitare a profesiei, în cuantum stabilit de Consiliu – în fotocopie;

e)legitimaţia de mediator, vizată la zi – în copie.

(4)Organele de conducere ale C.P.M.J. înaintează documentele Consiliului. Orice modificare survenită în forma de exercitare a profesiei de mediator deja avizată de Consiliu se constată prin decizie a preşedintelui Consiliului.

(5)Schimbarea sau încetarea formei de exercitare a profesiei se dispune prin hotărâre de Consiliu şi devine aplicabilă de la data emiterii hotărârii.

(6)Schimbarea formei de exercitare a profesiei atrage obligaţia îndeplinirii condiţiilor de înscriere a noii forme de exercitare a profesiei în Tabloul mediatorilor în termen de maximum 30 de zile de la data eliberării hotărârii emise de Consiliul de Mediere, sub sancţiunea radierii din Tabloul mediatorilor.

(7)Încetarea formei de exercitare a profesiei atrage radierea din Registrul Formelor de exercitare a profesiei.

(8)Încetare calităţii de mediator atrage radierea din Tabloul mediatorilor şi implica retragerea autorizaţiei de mediator.

SECŢIUNEA 7: Reguli de publicitate a mediatorilor şi a formelor de exercitare a profesiei

Art. 23

(1)Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator sunt stabilite de prezentul Statut.

(2)Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei de mediator prin promovarea şi ofertarea serviciilor de mediere atât de către mediatori sau C.P.M.J., cât şi de către formele de exercitare a profesiei prin care se furnizează serviciul de mediere sunt stabilite prin prezentul Statut.

(3)Informaţia furnizată de mediator trebuie să fie fidelă, veridică şi cu respectarea secretului profesional, precum şi a celorlalte principii ale profesiei.

(4)Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, se interzice folosirea de menţiuni comparative, nereale sau exagerate despre activitatea şi experienţa mediatorului sau care conţin promisiuni de rezultat al medierii, precum şi indicaţii referitoare la identitatea clienţilor, fără acceptul expres al acestora.

(5)Mijloacele de publicitate vor fi folosite numai pentru promovarea şi ofertarea serviciilor de mediere şi nu pot fi folosite pentru reclamă în scopul dobândirii de clientelă pentru altă activitate proprie sau în interesul unor terţi.

(6)Este interzisă utilizarea publicităţii negative împotriva altor mediatori prin orice mijloace de comunicare la care accesul este public.

(7)Pot fi utilizate pentru oferta de servicii de soluţionare a disputelor prin mediere una sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:

a)plasarea unei firme;

b)anunţuri de publicitate potrivit prezentului Statut;

c)anunţuri şi menţiuni în anuare, cărţi de telefon sau alte publicaţii;

d)invitaţii, broşuri, flyere, mape, inscripţionarea pe diverse suporturi, anunţuri de participare la conferinţe, seminarii, etc. profesionale şi de specialitate;

e)oferta de servicii prin corespondenţă şi cărţi de vizită profesionale;

f)site internet.

(8)Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:

a)oferirea serviciilor de mediere prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul sau reşedinţa unei persoane;

b)propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens;

c)acordarea de consultaţii şi/sau desfăşurarea în public, inclusiv şi/sau difuzarea în tot sau în parte a şedinţelor de mediere a unor cazuri reale, prin orice mijloc de comunicare în masa, inclusiv prin internet, emisiuni radiofonice sau televizate, etc.

Art. 24

(1)Firma formei de exercitare va fi amplasata într-un loc vizibil, la intrarea în imobilului şi/sau a spaţiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional.

(2)Firma se realizează pe orice tip de suport, va avea dimensiunea maximă de 90 cm x 200 cm se realizează în conformitate cu modelele din anexa la prezentul Statut şi cuprinde obligatoriu următoarele elemente:

a)România şi Consiliul de Mediere, inclusiv sigla acestuia.

b)denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator, conform prezentului Statut

c)adresa completă a sediului profesional;

d)date de contact ale formei de exercitare a profesiei de mediator;

e)poziţia la care este înscris în Registrul Formelor de Exercitare a profesiei de mediator.

(3)Mediatorul afişează în interiorul sediului profesional autorizaţia de mediator, copie sau original, precum şi avizul formei de exercitare în sintagma “Avizat de Consiliul de Mediere prin Hotărârea Nr. …… din data de ………”.

(4)Formele de exercitare a profesiei de mediator pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate în presa scrisă şi pe internet, cu ocazia stabilirii sau a schimbării sediului profesional precum şi a modificării formelor acestora.

(5)Anunţurile publicate în anuarele profesionale, cărţile de telefon sau alte publicaţii care privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, trebuie să cuprindă cel mult menţiunile prevăzute de Lege pentru a fi înscrise corespunzător în Tabloul mediatorilor.

(6)Formularele utilizate pentru corespondenţă profesională şi cărţile de vizită profesionale pot cuprinde în afara datelor înscrise în Tablou Mediatorilor şi un slogan de promovare a medierii ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor.

(7)Invitaţiile şi anunţurile de participare la întruniri şi colocviile de specialitate pot menţiona denumirea formei de exercitare a profesiei şi organizaţiile din care fac parte respectivii mediatori autorizaţi, precum şi date de contact ale acestora.

(8)În vederea participării la manifestările menţionate la alin. (8), formele de exercitare a profesiei pot edita pliante, flyere, mape sau broşuri de prezentare generală a medierii şi organizaţiei pentru comunicare publică.

Art. 25

(1)Formele de exercitare a profesiei pot avea site, portal, blog, forum sau cont propriu în reţelele de socializare de pe internet care pot cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, promovarea medierii, date de contact şi link-uri spre alte site-uri de interes pentru profesie.

(2)Conţinutul şi modul de prezentare al site-ului de internet trebuie să respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul profesional, confidenţialitatea asupra clienţilor formei de exercitare a profesiei.

(3)Site-ul de internet nu poate cuprinde nici o intercalare cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activităţile prevăzute de Lege, prin care ar fi afectate principiile profesiei, morala şi ordinea publică, dreptul de proprietate intelectuală, etc.

(4)Pentru realizarea obiectivelor de publicitate proprii şi de promovare a medierii, forma de exercitare a profesiei deţinătoare a site-ului de internet trebuie să asigure cel puţin o dată pe an vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul site-ului propriu şi trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor, dacă conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor esenţiale privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator sau sunt făcute în scop comercial evident.

(5)Este interzisa utilizarea adreselor de corespondenta, poştale sau electronice publicate de Consiliu în Tabloul mediatorilor, pentru transmiterea unor mesaje denigratoare la adresa mediatorilor autorizaţi.

CAPITOLUL IV: Tabloul mediatorilor

Art. 26

(1)Mediatorii autorizaţi activi (cu drept de exercitare a profesiei) sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor întocmit de Consiliu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Consiliul întocmeşte Tabloul mediatorilor pe mai multe secţiuni în care sunt înscrişi mediatorii autorizaţi cu forma de exercitare a profesiei şi mediatorii inactivi.

(3)Este mediator inactiv persoana care nu a solicitat avizarea formei de exercitare a profesiei, mediatorul cu forma de exercitare a profesiei dar care nu a făcut dovada înregistrării fiscale în termen de un an de la autorizare şi mediatorii suspendaţi.

(4)În tabloul prevăzut la alin. (2) se menţionează următoarele informaţii:

a)numele şi prenumele mediatorului autorizat;

b)adresa sediul profesional;

c)data şi numărul hotărârii de avizare a formei de exercitare;

d)pregătirea de bază în mediere – furnizorul de formare;

e)numărul şi data autorizării ca mediator;

f)anul absolvirii;

g)anul începerii activităţii practice în mediere;

h)formarea profesională continuă;

i)limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;

j)existenţa unei cauze de suspendare;

k)C.P.M.J. din care face parte;

l)domeniul de practică al medierii ales de mediator;

m)denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;

n)date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (tel, fax, email).

(5)C.P.M.J. are obligaţia să actualizeze lunar Tabloul Mediatorilor şi să îl pună la dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti, al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi pe pagina de internet a acestuia.

(6)C.P.M.J. transmite după fiecare actualizare către Consiliu, toate informaţiile privind modificările solicitate de mediatorii autorizaţi.

(7)Consiliul întocmeşte şi actualizează, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată pe an, Tabloul Mediatorilor Autorizaţi, pe care îl publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(8)Consiliul pune la dispoziţia celor interesaţi Tabloul Mediatorilor, la sediul său şi pe pagina sa de internet, la instanţele judecătoreşti, la autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei.

(9)Mediatorii străini sunt menţionaţi într-un tablou special, conform anexei la prezentul Statut. Separat se menţionează formele de exercitare a profesiei din care aceştia fac parte, potrivit prevederilor din Lege. Distinct sunt evidenţiaţi mediatorii străini care provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care sunt autorizaţi să îşi desfăşoare activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru, indicându-se şi dacă aceştia desfăşoară activităţi de mediere cu caracter permanent pe teritoriul României şi titlul profesional sub care îşi desfăşoară activitatea.

(10)Separat se întocmeşte un tablou al mediatorilor suspendaţi sau incompatibili, alcătuit potrivit anexei la prezentul statut, care se reactualizează lunar de C.P.M.J.

(11)Tabloul mediatorilor activi, tabloul special al mediatorilor străini şi tabloul mediatorilor suspendaţi sau incompatibili se reactualizează lunar şi se afişează pe site-ul Consiliului de Mediere, pe fiecare secţiune a C.P.M.J.

(12)Mediatorii autorizaţi sunt obligaţi să îşi înregistreze fiscal forma de exercitare a profesiei în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii de autorizare şi a autorizaţiei şi să comunice dovada înregistrării fiscale Consiliului prin organele de conducere a C.P.M.J. Comunicarea dovezii înregistrării fiscale făcându-se prin orice mijloc care asigură confirmarea de primire.

(13)Menţinerea mediatorilor autorizaţi în Tabloul mediatorilor, începând cu anul următor autorizării, este condiţionată de depunerea dovezii înregistrării fiscale la Consiliu, prin intermediul C.P.M.J. În cazul nedepunerii dovezii, persoanele în cauză vor fi înscrise în Tabloul mediatorilor la secţiunea de mediatori inactivi.

(14)Consiliul poate decide publicarea unor forme ale Tabloului mediatorilor pe domenii de practică, la solicitarea motivată a unor grupuri de beneficiari şi cu respectarea Legii şi a prezentului Statut.

(15)Meditatorii care îşi exercita profesia de mediator pe baza unui contract de munca încheiat conform prevederilor Legii şi prezentului Statut, la înscrierea în Tabloul Mediatorilor, nu au obligaţia să depună documentele prevăzute la alin. 4 lit. c) şi d).

(16)Mediatorii care îndeplinesc condiţiile art. 23 din Lege şi pentru care intervine o cauză de suspendare conform Legii rămân înscrişi în Tabloul mediatorilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu menţiunea “suspendat” şi înscrierea datei de la care devine aplicabilă cauza de suspendare.

Art. 27

(1)Înscrierea în Tabloul mediatorilor se face pe baza unei cereri adresate C.P.M.J. care poate fi făcută concomitent cu solicitarea de avizare a formei de exercitare a profesiei sau ulterior pe cale separată. C.P.M.J., în termen de 15 zile, înaintează aceste documente către Consiliu.

(2)Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menţinerii în Tabloul mediatorilor se contestă la C.P.M.J., care îl transmite Consiliului de Mediere. Decizia poate fi contestată la Consiliul de Mediere, în termen de 15 zile de la data comunicării răspunsului de la C.P.M.J.

(3)Decizia poate fi atacată la instanţa competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.

CAPITOLUL V: Drepturile şi obligaţiile mediatorilor

Art. 28

Mediatorii au următoarele drepturi:

1.să informeze publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii precum şi a regulilor de publicitate;

2.să fie remuneraţi pentru serviciile prestate cu onorariul convenit cu părţile în contract şi să îi fie decontate cheltuielile ocazionate de procedura de mediere;

3.să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în Lege;

4.să aleagă locul şi data desfăşurării medierii de comun acord cu părţile;

5.să desfăşoare procesul de mediere în orice limbă convin părţile cu mediatorul;

6.să refuze preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt mediator;

7.să beneficieze de inviolabilitatea sediului profesional, în condiţiile Legii, percheziţia fiind dispusă numai de organele competente prevăzute de Codul de procedură penală;

8.să angajeze traducători, jurişti, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ necesar activităţii de mediere sau să încheie contracte de colaborare sau contracte specifice diferitelor forme profesionale cu aceştia, în condiţiile Legii;

9.să încheie contracte, protocoale, acorduri de colaborare cu alţi mediatori;

10.să refuze soluţionarea prin mediere sau să întrerupă medierea în cazul în care constată că între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă şi efectele acestei situaţii sunt de natură să influenţeze medierea;

11.să solicite şi să permită, de la caz la caz, în raport de vârsta şi de gradul de maturitate al minorului, (în prezenţa părinţilor sau a reprezentanţilor lor legali), participarea minorilor la mediere, în toate cauzele care privesc interesele acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. 2 Cod Civil;

12.să permită, de la caz la caz, informarea şi lămurirea copilului despre toate aspectele, actele şi faptele care l-ar putea afecta, pentru ca părinţii sau reprezentanţii lor legali să poată lua decizii, ţinând cont de opiniile minorilor, de însuşirile şi nevoile acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. 2 lit. b Cod civil;

13.să apeleze, cu acordul părţilor, la specialişti din diverse domenii în probleme dificile sau controversate de natură juridică sau de orice alt domeniu;

14.să beneficieze de recunoaşterea, sprijinul, susţinerea şi colaborarea autorităţilor şi instituţiilor publice ori altor entităţi în exercitarea profesiei şi pentru realizarea unui serviciu de mediere de calitate;

15.să desfăşoare activitatea de mediere oriunde pe întreg teritoriu României şi în străinătate;

16.să îşi înfiinţeze sedii profesionale secundare oriunde pe teritoriul României şi în străinătate, în conformitate cu prevederile Statutului, a Hotărârilor Consiliului şi a convenţiilor la care România este parte;

17.să-şi aleagă liber forma de exercitare a profesiei şi modificarea acesteia potrivit reglementărilor din Lege şi prezentul Statut;

18.să se înscrie în asociaţii profesionale având drept scop reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutului lor şi să adere la asociaţii internaţionale în condiţiile legii;

19.să participe şi să fie sprijiniţi de C.P.M.J. şi Consiliu în desfăşurarea de activităţi de promovare a medierii şi serviciilor prestate de mediatori;

20.să fie informaţi asupra activităţii desfăşurate de Consiliu şi C.P.M.J. şi să facă propuneri pentru sporirea eficacităţii cu care acesta lucrează;

21.să poată consulta baza de date, lucrările, publicaţiile şi materialele documentare de care dispune Consiliul şi C.P.M.J.;

22.să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere ale corpului profesional;

23.să fie numiţi pentru a face parte din Comisa de disciplină;

24.să fie înscrişi în Tabloul mediatorilor, publicat pe site şi în Monitorul Oficial al României, difuzat la instituţiile de interes pentru mediere;

25.să utilizeze public calitatea de mediator şi de membru în organele de conducere sau comisii de specialitate, în scopuri utile medierii şi corpului profesional;

26.să participe la formele de pregătire profesională organizate de Consiliu, furnizori acreditaţi şi C.P.M.J. pentru perfecţionarea pregătirii lor;

27.să aleagă specializările sau domeniile în care consideră că îşi pot exercita mai bine profesia şi să îşi recomande competenţele dobândite;

28.să îşi aleagă un îndrumător pentru prima etapă de pregătire profesională continuă dintre mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute prin Statut sau prin hotărârile Consiliului;

29.să se suspende sau să îşi înceteze activitatea de mediator în condiţiile legii şi prezentului Statut;

30.să îşi reia activitatea profesională în condiţiile şi în conformitate cu prevederile stipulate în Statut şi în hotărârile Consiliului;

31.să se angajeze cu contract individual de muncă numai în cadrul formelor de exercitare a profesiei prevăzute la art. 22 alin 1. din Lege;

32.să beneficieze de apărarea integrităţii şi tratament nediscriminatoriu în timpul cercetării reclamaţiilor ce-i privesc sau în procedura disciplinară;

33.să fie asistaţi sau reprezentaţi în condiţiile Legii şi prezentului Statut în cadrul procedurilor disciplinare;

34.să solicite în caz de îndeplinire a condiţiilor, reducerea perioadei primei etape de pregătire profesională continuă;

35.să solicite, la cerere, extinderea perioadei primei etape de pregătire profesională continuă;

36.să participe la şedinţele organelor de conducere a C.P.M.J. din care face parte;

37.să participe la Adunările Generale Anuale ale C.P.M.J.;

38.să li se elibereze adeverinţe sau copii după înscrisurile care atestă situaţia lor profesională;

39.de a-i fi reprezentate interesele prin Corpul Profesional al mediatorilor al cărui membru este;

40.să formuleze plângeri împotriva hotărârilor organelor de conducere a C.P.M.J.;

41.de a se legitima ca mediator autorizat, pe baza legitimaţiei emise de Consiliu;

42.de a folosi sigla Consiliului în condiţiile stabilite de Consiliu;

43.să încheie asigurări de riscuri profesionale care să acopere şi eventuale daune efective suferite de client şi rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale prezentului Statut şi ale Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi. Poliţa de asigurare, a cărei copie este certificată de mediator, poate fi depusă de Consiliu;

44.cheltuielile ocazionate de încheierea poliţei de asigurare pentru riscuri profesionale şi de plata primelor de asigurare reprezintă cheltuieli deductibile în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

45.să beneficieze de orice alte drepturi ce deriva din calitatea de mediator, din Lege şi Statut.

Art. 29

Mediatorul are următoarele obligaţii:

(1)să cunoască şi să respecte Constituţia şi legile ţării, reglementările internaţionale în domeniul medierii, Legea medierii, Statutul profesiei, Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorului, hotărârile Consiliului de mediere şi a organelor de conducere a C.P.M.J.;

(2)să informeze părţile şi să dea orice explicaţii lămuritoare cu privire la activitatea de mediere, procedura de mediere, scopul, limitele şi efectele medierii;

(3)să desfăşoare activitatea de mediere cu respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor;

(4)să se asigure că părţile au recurs la procedura de mediere în mod voluntar, în cunoştinţă de cauză şi fără a fi constrânse. Fac excepţie de la acest principiu situaţiile în care medierea este o procedură obligatorie prevăzută de legi speciale;

(5)să depună toate diligenţele conform prezentului Statut, pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil, înţelegând că activitatea mediatorului este una de diligenţă, nu de rezultat;

(6)să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor, cu asigurarea unui permanent echilibru între părţi, cu respectarea principiului neutralităţii şi imparţialităţii;

(7)să respecte şi să încurajeze dreptul părţilor de a lua orice decizie liberă şi în cunoştinţă de cauză care să soluţioneze divergenţele dintre ele, fără a încerca să impună părţilor, în nici un fel, o soluţie cu privire la conflictul mediat;

(8)să informeze părţile cu privire la orice legătură avută anterior cu oricare dintre ele sau la orice interes faţă de subiectul disputei, lăsând părţile să decidă în cunoştinţă de cauză asupra acceptării mediatorului;

(9)să aducă la cunoştinţa părţilor, dacă pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, urmând ca părţile să decidă asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere;

(10)să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale;

(11)să nu dezvăluie identitatea părţilor atunci când solicită, cu acordul prealabil al acestora, punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, pentru rezolvarea unui aspect necesar soluţionării disputei;

(12)să permită părţilor aflate în conflict să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord, având obligaţia să verifice identitatea acestora. În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane care pot face acte de dispoziţie, în baza unei procuri speciale autentice în condiţiile legii;

(13)să atragă atenţia terţelor persoane care participă la procedura de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi să le poată solicita semnarea unui acord de confidenţialitate;

(14)să restituie înscrisurile originale ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere;

(15)să refuze preluarea unui caz în următoarele situaţii:

a)dacă a luat cunoştinţă de orice împrejurare care l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial;

b)dacă drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii potrivit art. 2 din Lege;

c)dacă a reprezentat sau asistat vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii;

d)dacă are calitatea de martor cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz şi în toate cazurile după ce a fost audiat ca martor în cauza supusă medierii;

e)dacă a acordat anterior uneia dintre părţi sau ambelor părţi consultanţă de specialitate în cauza supusă medierii;

(16)nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii;

(17)să sesizeze autoritatea competentă dacă în cursul medierii ia cunoştinţă de existenţa unor fapte care pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului într-un conflict de familie;

(18)să restituie onorariul, în tot sau în parte, după caz dacă pe parcursul desfăşurării procedurii de mediere decide închiderea procedurii de mediere pentru de situaţii de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului.

(19)să transmită instanţei de judecată sau organelor de urmărire penală rezultatul procedurii de mediere şi să răspundă oricăror cereri formulate de autorităţile judiciare în cazurile prevăzute de Lege;

(20)de a se înregistra ca operator de date cu caracter personal;

(21)să respecte regulile de publicitate a mediatorilor şi a formelor de exercitare a profesiei de mediator;

(22)să comunice C.P.M.J., care va înainta Consiliului de Mediere orice modificare a condiţiilor şi informaţiilor care face necesară actualizarea menţiunilor din Tabloul mediatorilor inclusiv cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege;

(23)să achite taxa anuală profesională până la 31 decembrie a anului fiscal pentru care această taxă se datorează;

(24)să se înregistreze fiscal cu forma de exercitare avizată de Consiliu la începutul activităţii de mediator şi să emită documente fiscale pentru plata onorariului sau a altor cheltuieli ocazionate de derularea contractului de mediere, în care să specifice forma de exercitare a profesiei de mediator, conform legii;

(25)să nu înceapă procedura de mediere decât după încheierea contractului de mediere, în formă scrisă şi cu prevederile stipulate în Lege;

(26)să întocmească proces-verbal de închidere a medierii în oricare din cazurile prevăzute la art. 56 alin. 1 din Lege.

(27)să afişeze autorizaţia pe baza căreia funcţionează ca mediator autorizat;

(28)să îşi vizeze anual legitimaţia de mediator. Vizarea legitimaţiei este condiţionată de achitarea taxei profesionale pentru anul anterior;

(29)să ţină arhivă şi registre proprii, precum şi o evidenţă financiar contabilă;

(30)să parcurgă prima etapă de pregătire profesională continuă şi ulterior să-şi îmbunătăţească permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, prin formare continua, în condiţiile prezentului Statut;

(31)să nu dea consultanţă juridică sau de specialitate în cadrul procedurii de mediere;

(32)să nu desfăşoare activitate de mediere cât timp este suspendat din profesie;

(33)mediatorul nu poate refuza activitatea de mediere şi nu o poate exercita la standarde inferioare din motive ce ţin de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială a părţilor.

(34)să apere interesele şi imaginea profesiei de mediator, să contribuie la creşterea prestigiului acesteia şi în orice împrejurare/activitate publică din afara profesiei, să se abţină de la orice atitudini potrivnice de natură să lezeze imaginea profesiei sau a unui alt coleg mediator;

(35)să se abţină, chiar şi în afara exercitării profesiei, de la orice acţiuni contrare imparţialităţii, independenţei şi onoarei profesiei, susceptibile să aducă ştirbirea reputaţiei, demnităţii şi probităţii profesionale;

(36)să se abţină de a face publicitate negativa împotriva altor mediatori prin orice mijloace de comunicare la care accesul este public.

(37)să contribuie la dezvoltarea şi întărirea profesiei şi a corpului profesional;

(38)să se achite de alte obligaţii stabilite de organele în drept.

CAPITOLUL VI: Răspunderea disciplinară civilă, penală, materială

Art. 30

(1)Consiliul ia măsuri pentru protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei, verificarea respectării legalităţii, a Codul de etică şi deontologie profesională, a prezentului Statut, a hotărârilor şi deciziilor obligatorii ale organelor de conducere ale corpului profesional în colaborare cu entităţile judeţene ale acestuia şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a mediatorilor.

(2)Fapta săvârşită de mediator cu vinovăţie, prin care încalcă dispoziţiile actele normative de la alin. (1), constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii şi prezentului Statut.

Art. 31

(1)Răspunderea disciplinară a mediatorilor intervine pentru următoarele abateri, astfel:

a)încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate se sancţionează conform dispoziţiilor art. 39, alin. 1, lit. b, c sau d din Lege;

b)refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de Lege se sancţionează conform art. 39 alin. 1 lit. b) sau c) din Lege;

c)refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict se sancţionează conform dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b) sau c) din Lege;

d)reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii se sancţionează conform art. 39 alin. 1 lit. c) sau d) din Lege;

e)săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.

(2)Constituie abatere disciplinară săvârşirea următoarelor fapte care aduc atingere probităţii profesionale:

a)nerespectarea de către mediator a prevederilor Codului de etică şi deontologie profesională al mediatorilor, Legii, Statutului profesiei, Hotărârilor Consiliului de mediere, potrivit art. 29 pct. 1 din prezentul Statut, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. a), b), c) sau d) din Lege, respectiv observaţie scrisă sau amendă de la 50 de lei la 500 de lei, suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

b)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (2), de a informa părţile şi de a da orice explicaţii lămuritoare cu privire la activitatea de mediere, procedura de mediere, scopul, limitele şi efectele medierii, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. b) sau c) din Lege, respectiv amendă de la 50 la 500 de lei sau suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni, după caz;

c)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (3), de desfăşurare a activităţii de mediere cu respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

d)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (6), de a conduce procesul de mediere în mod nepărtinitor, cu asigurarea unui permanent echilibru între părţi, cu respectarea principiului neutralităţii şi imparţialităţii, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

e)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (15) lit. a), de a refuza preluarea unui caz dacă a luat cunoştinţă de orice împrejurare care l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

f)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (15) lit. b), de a refuza preluarea unui caz dacă drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii potrivit art. 2 din Lege, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

g)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (15) lit. c), de a refuza preluarea unui caz dacă a reprezentat sau a asistat vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

h)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (15) lit. d), de a refuza preluarea unui caz dacă are calitatea de martor cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz şi în toate cazurile după ce a fost audiat ca martor în cauza supusă medierii, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

i)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (15) lit. e), de a refuza preluarea unui caz dacă a acordat anterior uneia dintre părţi sau ambelor părţi consultanţă de specialitate în cauza supusă medierii, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

j)nerespectarea obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (17), de a sesiza autoritatea competentă dacă în cursul medierii ia cunoştinţă de existenţa unor fapte care pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului într-un conflict de familie, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. c) sau d) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

k)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (18), de a restitui onorariul, în tot sau în parte, după caz dacă pe parcursul desfăşurării procedurii de mediere decide închiderea procedurii de mediere pentru de situaţii de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. b) sau c) din Lege, respectiv amendă de la 50 de lei la 500 de lei sau suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni, după caz;

l)nerespectarea de către mediator a obligaţiei, prevăzută la art. 29 pct. (19), de a transmite instanţei de judecată sau organelor de urmărire penală rezultatul procedurii de mediere, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. b) sau c) din Lege, respectiv amendă de la 50 de lei la 500 de lei sau suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni, după caz;

m)nerespectarea de către mediator a obligaţiei privind regulile de publicitate, prevăzută la art. 29 pct. (21), pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. a) sau b) din Lege, respectiv observaţie scrisă sau amendă de la 50 de lei la 500 de lei, după caz;

m¹)nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a comunica orice modificare a condiţiilor şi informaţiilor care face necesară actualizarea menţiunilor din Tabloul mediatorilor, inclusiv cazurile de incompatibilitate, prevăzută la art. 29 pct. (22), în termen de 3 zile, pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. a) sau b) din Lege, respectiv observaţie scrisă sau amendă de la 50 de lei la 500 de lei, după caz;

n)nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a achita taxa profesională până la 31 decembrie a anului fiscal pentru care această taxă se datorează, prevăzută de art. 29 pct. (23), pentru care se aplică sancţiunea prevăzută de art. 39, alin. (1) lit. c) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni, după caz;

o)nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a urma prima etapă de pregătire profesională continuă, iar după finalizarea acesteia, de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, prin formare continuă, în condiţiile stabilite de prezentul Statut, prevăzută de art. 29 pct. (30), se aplică sancţiunea prevăzută la art. 39, alin. (1) lit. c) din Lege, respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni, după caz;

p)nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a se înregistra fiscal cu forma de exercitare avizată de Consiliu şi de a emite documente fiscale pentru plata onorariului sau a altor cheltuieli ocazionate de derularea contractului de mediere, în care să se specifice forma de exercitare a profesiei de mediator, conform Legii, prevăzută de art. 29 pct. (24), pentru care se aplică una dintre sancţiunile prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. a), b), c) sau d) din Lege, respectiv observaţie scrisă, amendă de la 50 de lei la 500 de lei, suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator.

r)nerespectarea obligaţiei prevăzută de art. 29 pct. (25), de a nu începe procedura de mediere decât după încheierea contractului de mediere, în formă scrisă şi cu prevederile stipulate în Lege, se sancţionează conform prevederilor art. 39, alin. 1 lit. c) respectiv suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de o lună la şase luni;

s)nerespectarea obligaţiei de a nu desfăşura activitate de mediere cât timp este suspendat din profesie, prevăzută de art. 29 pct. (32), se sancţionează conform prevederilor art. 39 alin. 1 lit. b), c), d) din Lege respectiv amendă de la 50 de lei la 500 de lei sau încetarea calităţii de mediator;

t)nerespectarea obligaţiei de a apăra interesele şi imaginea profesiei de mediator, de a se abţine de la orice atitudini potrivnice de natură să lezeze imaginea profesiei sau a unui alt coleg mediator, prevăzută de art. 29 pct. (34), se sancţionează conform art. 39 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Lege, respectiv observaţie scrisă sau amendă de la 50 de lei la 500 de lei, suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

u)nerespectarea obligaţiei de a se abţine, chiar şi în afara exercitării profesiei, de la orice acţiuni contrare imparţialităţii, independenţei şi onoarei profesiei, susceptibile să aducă ştirbirea reputaţiei, demnităţii şi probităţii profesionale, prevăzută de art. 29 pct. (35), se sancţionează conform art. 30 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), respectiv observaţie scrisă sau amendă de la 50 de lei la 500 de lei, suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni sau încetarea calităţii de mediator, după caz;

v)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 29 pct. (36) în prezentul Statut, se sancţionează conform art. 39 alin. 1 lit. a), b), c) şi d) din Lege, respectiv observaţie scrisa, amenda de la 50 de lei la 500 de lei, suspendarea din calitatea de mediator pe o durata de la 1 luna la 6 luni sau încetarea din calitatea de mediator, după caz.

(2¹)Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:

^________

^*) N.n. – În versiunea oficială a actului, acest alineat poartă numărul celui anterior, respectiv tot alin. (2). Până la o eventuală rectificare, datorită dificultăţilor de natură tehnică în crearea actului sintetic, am renumerotat acest articol, el devenind alin. (2¹).

a)observaţie scrisă;

b)amendă de la 50 de lei (RON) la 500 de lei (RON);

c)suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;

d)încetarea calităţii de mediator.

(3)Amenda se aplică pentru numai faptele considerate abateri prevăzute în lege.

(4)Limitele amenzii prevăzute la alin. (2) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliu, în funcţie de rata inflaţiei, după consultarea corpului profesional al mediatorilor prin organele desemnate.

Art. 32

(1)Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

(2)Orice persoană interesată poate sesiza C.P.M.J. cu privire la săvârşirea unei abateri prevăzute de art. 38 din Lege, de către un mediator care îşi are sediul profesional declarat în judeţul respectiv.

(3)Cercetarea disciplinară reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul stabilirii existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoştinţă în mod direct, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

(4)Cercetarea disciplinară se efectuează cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, principiul garantării dreptului la apărare, principiul legalităţii, principiul celerităţii şi principiul aflării adevărului.

(5)Lipsa datelor de identificare a petentului sau lipsa semnăturii, duce la respingerea plângerii.

(6)Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 90 de zile de la data înregistrării sesizării, de către o comisie de disciplină numită prin hotărâre a Consiliului din care fac parte în mod obligatoriu: un membru al Consiliului anume desemnat prin hotărâre, ce are calitatea de preşedinte al Comisiei de disciplină, 2 reprezentanţi ai mediatorilor din judeţul respectiv şi un secretar.

(7)Membrii comisiei de disciplină trebuie să aibă minimum 2 ani vechime în profesie şi să nu fie în relaţii de prietenie sau duşmănie evidente cu mediatorul cercetat. Pentru motive întemeiate membrii comisiei de disciplină se pot abţine ori li se poate cere recuzarea de către mediatorul cercetat.

(8)Procedura de numire a celor 2 reprezentanţi ai mediatorilor ca membri în Comisia de disciplină teritoriala se stabileşte prin tragere la sorţi de către organele de conducere ai C.P.M.J., sub coordonarea preşedintelui Comisiei de disciplină. În măsura în care din motive întemeiate mediatorul desemnat nu poate face parte din Comisia de disciplină, se trage la sorti un alt mediator urmând aceeaşi procedura.

(9)Numirea în Comisia de disciplină a celor 2 reprezentanţi ai mediatorilor se face prin decizie a preşedintelui C.P.M.J., în care se precizează totodată obiectul cercetării şi perioada pentru care Comisia a fost învestită.

(10)Preşedintele C.P.M.J. desemnează un mediator în funcţia de secretar în Comisia de disciplină, care devine membru al comisiei, ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare desfăşurării activităţii comisiei. Secretarul lucrează sub îndrumarea preşedintelui.

(11)Comisia de disciplină teritoriala astfel desemnată este coordonată de preşedintele său, care este membru al Consiliului.

(12)Invitarea celui în cauză în vederea audierii este obligatorie. În caz de neprezentare, se încheie un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit. Invitaţia este repetată o singură dată, iar mediatorul poate cere amânarea în scris numai pentru motive întemeiate. Dacă mediatorul nu se prezintă la invitaţia repetată, membrii comisiei finalizează dosarul în lipsă.

(13)Membrii comisiei trebuie să respecte dispoziţiile legale, să fie imparţiali şi obiectivi, să nu întrebuinţeze cuvinte ofensatoare sau să aducă atingere în orice fel demnităţii mediatorului cercetat.

(14)Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului, să ceară copii după documentele care-l privesc, să fie asistat de un apărător ales sau să fie susţinut de un coleg mediator care să participe la cercetarea disciplinară cu acordul Comisiei de Disciplina şi să îşi formuleze apărarea.

Art. 33

(1)Comisia de disciplină teritoriala are în competenţă cercetarea abaterii, în urma căreia se întocmeşte un dosar cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare, care este înaintat Consiliului. Cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului, Consiliul hotărăşte cu majoritatea prevăzută de art. 19 din Lege, în termen de 30 de zile de la predarea dosarului cercetării abaterii de către Comisia de Disciplina.

(2)Consiliului analizează dosarul şi propunerea comisiei de cercetare şi stabileşte sancţiunea care este aplicată, ce se comunică mediatorului prin adresa în scris, pe loc sau în termen de 48 de ore, prin C.P.M.J., la adresa indicată sau prin orice mijloc de comunicare indicat. Înainte de luarea unei decizii, mediatorul cercetat poate fi invitat la Consiliul de Mediere, ca instanţa de disciplină, pentru a fi ascultat, putând aduce noi probe în apărarea sa.

(3)Hotărârea de sancţionare este comunicată în scris, prin intermediul C.P.M.J., mediatorului la domiciliu, cu confirmare de primire, în maxim 15 zile de la luarea hotărârii. Dacă mediatorul este nemulţumit de sancţiunea aplicată, poate ataca Hotărârea Consiliului de Mediere la instanţa de contencios administrativ competentă de la domiciliul sau reşedinţa mediatorului, în termenul prevăzut de lege.

(4)Acţiunea în contencios declanşată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.

(5)Consiliul, la cererea instanţei de judecată, înaintează dosarul cauzei în copie certificată.

(6)Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b) din Lege, rămasă definitivă, constituie titlu executoriu.

(7)Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea de mediator, până la achitarea sumei.

Art. 34

(1)Sancţiunile disciplinare se aplică luând în considerare, în principal, următoarele elemente:

a)activitatea desfăşurată anterior;

b)caracterul şi gravitatea faptei comise;

c)împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită;

d)cauzele şi consecinţele acesteia;

e)gradul de vinovăţie;

f)preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise;

g)conduita mediatorului în perioada cercetării disciplinare.

(2)Este interzisă aplicarea mai multor sancţiuni disciplinare pentru aceeaşi abatere.

(3)Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la alegerea şi aplicarea sancţiunii.

(4)Săvârşirea în spaţiul public al abaterilor prevăzute la art. 30, lit. t), u) şi v) constituie circumstanţă agravantă, ce va fi luată în considerare la alegerea şi aplicarea sancţiunii disciplinare.

Art. 35

(1)Răspunderea disciplinară a mediatorului nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.

(2)Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

(3)Răspunderea penală a mediatorului poate fi atrasă în condiţiile legii atunci când există date asupra săvârşirii de către mediator în exercitarea atribuţiilor a unei fapte prevăzute de legea penală. Pe durata urmăririi penale şi judecăţii faptei, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei. În cazul trimiterii în judecată, mediatorul este suspendat din profesie până la soluţionarea cauzei.

(4)Consiliul, ca instanţă disciplinară, va putea suspenda cercetarea plângerii:

a)când ambele părţi o cer;

b)când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se da.

(5)Cercetarea plângerii se reia prin cererea de redeschidere făcută de către una dintre părţi.

(6)Petentul poate oricând să renunţe la cercetarea plângerii, fie verbal în şedinţa Comisiei de disciplină, fie prin cerere scrisă.

(7)Orice sesizare disciplinară se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare timp de un an din vina petentului.

(8)Cursul perimării este suspendat atât timp cât exista suspendarea pronunţată prevăzută la pct. 4).

Art. 36

(1)Sancţiunile prevăzute la art. 39 din lege sunt radiate de drept după trecerea următoarelor termene:

a)observaţia scrisă – după 6 luni de la aplicare;

b)amenda – după 1 an de la aplicare;

c)suspendarea din calitatea de mediator – după 2 ani de la încetarea termenului de suspendare aplicata ca sancţiune.

(2)Dosarul de cercetare şi actele de sancţionare, contestare şi judecată se păstrează la Consiliu timp de 5 ani, după care rămân consemnate numai în fişa de evidenţă, sancţiunea, rezultatul contestaţiei şi radierea, iar documentele din dosar se procesează prin reciclare.

(3)Acţiunea de reclamare cu rea-credinţă de către un mediator a altui mediator constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit legii şi prezentului Statut.

CAPITOLUL VII: Pregătirea profesională a mediatorilor

SECŢIUNEA 1: Reglementare generală

Art. 37

(1)Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate de către Institutul de Formare al Consiliului de Mediere, furnizorii de formare autorizaţi în domeniul medierii şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate ale căror programe sunt autorizate de Consiliu.

(2)Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către Consiliu cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu, elaborate de către acesta.

(3)Structura cursului de formare profesională este întocmită conform prevederilor Standardului de formare al mediatorului, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor.

(4)Consiliul emite documentele care atestă competenţa profesională a mediatorilor.

Art. 38

(1)Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9 din Lege, programe de formare profesională a mediatorilor se înscriu de către Consiliu pe o listă, care este pusă la dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei, pe pagina de internet a acestuia şi pe pagina C.P.M.J.

(2)Consiliul are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către Consiliu.

(3)Retragerea autorizaţiei, a autorizaţii în cazul programelor masterale, ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe lista prevăzută la alin. (1).

(4)Ambele tipuri de formare sunt asigurate de formatori autorizaţi pentru pregătirea adulţilor şi atestaţi de Consiliu, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi procedurii emise de Consiliu.

Art. 39

(1)Formarea profesională a mediatorilor are ca principale obiective:

a)dobândirea de cunoştinţe teoretice în domeniul conflictelor, al soluţionării alternative a disputelor şi în special al medierii;

b)dezvoltarea de abilităţi practice în mediere;

c)cunoaşterea cadrului de reglementare în domeniul medierii;

d)asigurarea accesului şi menţinerea în profesia de mediator.

(2)Formarea profesională a mediatorilor se realizează pe baza unor programe de formare iniţială şi continuă, întocmite pe baza criteriilor cuprinse în Standardul de formare iniţială în domeniul medierii şi în Standardul de formare continua al mediatorilor, elaborate de Consiliu.

(3)Revizuirea programelor de formare este obligatorie în maximum 6 luni după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unor modificări ale standardului de formare.

(4)Toate programele de formare a mediatorilor respectă principiile formării adulţilor şi au o structuri care cuprinde maximum 30% pregătire teoretică şi minimum 70% pregătire practică.

SECŢIUNEA 2: Formarea iniţială

Art. 40

(1)Formarea iniţială este cea care asigură posibilitatea de a deveni mediator, după susţinere examenului de absolvire a programei parcurse de furnizorul de formare, în condiţiile stabilite de Consiliu. Examenul se va susţine cu subiecte de examen unice, potrivit metodologiei Standardului de formare iniţială a mediatorului.

(2)Standardul de formare iniţială în domeniul medierii stabileşte criteriile minime pentru realizarea programelor în ceea ce priveşte:

a)structura pe arii tematice;

b)calificarea şi experienţa formatorilor;

c)durata minimă a cursurilor pentru fiecare arie tematică

d)condiţiile logistice minime ce trebuie asigurate de furnizorul de formare sau instituţia de învăţământ superior pe durata formării.

SECŢIUNEA 3: Formarea continuă

Art. 41

Orice mediator este obligat să urmeze formarea profesională continuă, conform dispoziţiilor legii şi ale prezentului Statut. În urma participării la formarea continuă în modalităţile stabilite de Consiliu, mediatorul obţine puncte profesionale, potrivit punctajului acordat fiecărei activităţi prin hotărâre a Consiliului, cu ocazia avizării acesteia la solicitarea furnizorului.

Art. 42

(1)După data autorizării, în primul an de activitate, mediatorul parcurge prima etapa de pregătire profesională continuă, care se finalizează cu o evaluare efectuată de către mediatorul îndrumător în baza referatului de evaluare.

(2)C.P.M.J. întocmeşte registrul judeţean al mediatorilor aflaţi în prima etapa de pregătire profesională continuă, ce se actualizează permanent, urmăreşte şi coordonează modalitatea de pregătire profesională a mediatorului. Mediatorii înregistraţi în registru vor fi înscrişi în Tabloul Mediatorilor la rubrica “pregătire profesională” cu menţiunea “formare continuă obligatorie”.

(3)În timpul primei etape de pregătire profesională continuă, mediatorul va face obligatoriu dovada participării la cursuri de pregătire profesională continuă, acumulând minim 20 de puncte profesionale şi la minim 7 co-medieri în care participă în calitate de co-mediator alături de unul sau mai mulţi mediatori pe care acesta ii alege, dintre mediatorii îndrumători care au o vechime în profesie de cel puţin 3 ani şi minim 25 de medieri efectuate. C.P.M.J. întocmeşte lista cu mediatorii care doresc să desfăşoare activitatea de îndrumător.

(4)Mediatorul îndrumător va putea face referatul de evaluare numai în urma parcurgerii a minim 3 co-medieri cu mediatorul aflat în prima etapa de pregătire profesională continuă.

(5)Mediatorul îndrumător are obligaţia de a coordona activitatea mediatorului aflat în prima etapa de pregătire profesională continuă pe toată perioada acesteia.

(6)Mediatorul în prima etapa de pregătire profesională continuă participă la cursuri autorizate de pregătire profesională în vederea extinderii şi aprofundării noţiunilor teoretice şi practice dobândite în cadrul cursului de bază pentru formarea iniţială a mediatorilor.

(7)La finalul primei etape de pregătire profesională continuă, mediatorul trebuie să prezinte:

a)copie după autorizaţia de mediator obţinută în condiţiile alin. 1;

b)dovada participării la cursurile de pregătire profesională continuă conform alin. 4, în cuantum de minim 20 de puncte profesionale;

c)dovada participării la un număr minim de 7 co-medieri;

d)adeverinţă emisă de C.P.M.J. în raza căruia are sediul profesional principal, din care să rezulte că are drept de exercitare a profesiei;

e)referatul de evaluare efectuat de către mediatorul îndrumător.

(8)În situaţia în care condiţiile de la punctul 7 lit. b) şi c) sunt îndeplinite mai devreme de 1 an, prima etapa de pregătire profesională continuă se poate reduce corespunzător perioadei parcurse;

(9)În situaţia în care condiţiile de la punctul 7 lit. b) şi c) nu sunt îndeplinite la expirarea termenului de 1 an de la data autorizării, încheierea primei etape de pregătire profesională se poate prelungi cu cel mult încă un an de zile.

(10)Dosarul conţinând documentele prevăzute la punctul 7 lit. a-d va fi depus la C.P.M.J. în raza căruia mediatorul îşi are sediul principal de activitate. C.P.M.J. va înainta în termen de 15 zile Consiliului de Mediere dosarul însoţit de un referat în care se verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la punctul 8.

(11)Consiliul în termen de 45 de zile, constată prin hotărâre îndeplinirea condiţiilor de finalizare a primei etape de pregătire profesională continuă şi actualizează Tabloul Mediatorilor. Hotărârea este comunicată C.P.M.J. în vederea efectuării menţiunii în registrul judeţean al mediatorilor aflaţi în prima etapa de pregătire profesională continuă.

(12)Mediatorul autorizat care vrea să beneficieze de situaţia prevăzuta la punctul (9) poate formula o cerere prin care să solicite Consiliului de Mediere reducerea termenului etapei pregătirii profesionale continue. Cererea este însoţită de documentele prevăzute la punctul 7. Procedura de primire şi soluţionare a cererii este cea prevăzută punctele 11 şi 12.

(13)Mediatorul autorizat care vrea să beneficieze de situaţia prevăzuta la punctul (10) poate formula o cerere prin care să solicite Consiliului extinderea perioadei cu cel mult un de zile. Cererea este depusă la C.P.M.J. în raza căruia mediatorul îşi are sediul principal de activitate, care o înaintează în termen de 15 zile Consiliului. În termen de 45 de zile, Consiliul aproba prin hotărâre extinderea perioadei conform cererii. Hotărârea este comunicată C.P.M.J. în vederea efectuării menţiunii în registrul judeţean al mediatorilor aflaţi în prima etapa de pregătire profesională continuă.

Art. 43

Se înfiinţează Institutul de Formare al Consiliului de Mediere care are drept scop formarea profesională continuă a mediatorilor potrivit metodologiei standardului de formare continua. Institutul funcţionează potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare propriu şi este condus de Consiliu.

Art. 44

(1)După parcurgerea primei etape de formare continuă, mediatorul trebuie să acumuleze un număr anual de minimum 20 de puncte profesionale prin cursuri de perfecţionare sau specializare organizate de Institutul de Formare al Consiliului de Mediere sau de furnizori autorizaţi de Consiliu, pentru dezvoltarea competenţelor profesionale necesare exercitării profesiei de mediator.

(2)Punctajul anual de formare continuă se poate obţine şi prin participarea mediatorului ca auditor la conferinţe, seminarii, sesiuni informative, ateliere de lucru şi pentru participarea în calitate de lector la acestea, precum şi pentru participarea mediatorului în calitate de realizator sau invitat la emisiuni radio/tv cu tematica despre mediere de minimum jumătate de oră, pentru redactarea de articole de specialitate publicate în reviste, ziare, site-uri în domeniul medierii sau juridic, pentru cărţi publicate de către mediatori, la propunerea comisiei pentru formare profesională, pentru care Consiliul acordă puncte profesionale.

SECŢIUNEA 4: Autorizarea furnizorilor de formare a mediatorilor

Art. 45

(1)Formarea profesională a mediatorilor se realizează prin:

a)cursuri organizate de furnizori de formare autorizaţi de Consiliu, conform Legii, cu modificările şi completările ulterioare;

b)programe postuniversitare de nivel master acreditate, desfăşurate de instituţii de învăţământ superior, autorizate în prealabil de Consiliu.

(2)Programele de formare în domeniul medierii, precum şi programele postuniversitare de nivel master în domeniul medierii se întocmesc pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare elaborate de Consiliu şi se autorizează în prealabil de către acesta.

(3)În vederea autorizării, furnizorul de formare depune la Consiliu o cerere însoţită de documentele solicitate conform procedurii de autorizare, în două exemplare, între care cel puţin:

a)certificatul de înregistrare fiscală – fotocopie;

b)programul de formare propus;

c)lista formatorilor propuşi;

d)curriculum vitae al fiecărui formator, însoţit de fotocopii ale documentelor care atestă pregătirea şi experienţa în conformitate cu criteriile stabilite de standardul de formare în domeniul medierii;

e)dovada că în obiectul de activitate este inclusă formarea în domeniul medierii.

(4)În termen de 45 de zile de la data la care a fost înregistrată, cererea de autorizare a programului de formare, însoţită de toate documentele solicitate conform alin. (3), este analizată de Comisia permanenta, care formulează o propunere pe baza căreia Consiliul adoptă o hotărâre de aprobare sau de respingere.

(5)Autorizaţia este emisă de Consiliu în maximum 30 de zile de la data adoptării hotărârii de aprobare a autorizării şi este valabilă pana la data revocării ei de către Consiliu.

(6)Comunicarea hotărârii Consiliului se face în scris, cu confirmarea primirii.

(7)Un exemplar al documentelor depuse spre autorizare se returnează petentului, iar pe fiecare pagină se înscrie menţiunea «Autorizat de Consiliul de Mediere, astăzi ».

(8)Autorizaţia emisă de Consiliu pentru fiecare program de formare se eliberează pe bază de semnătură reprezentantului legal sau unui împuternicit al acestuia, după ce se face dovada achitării taxei de autorizare a programului de formare, în cuantumul stabilit prin hotărâre a Consiliului.

(9)Sub sancţiunea anulării autorizaţiei, furnizorul de formare este obligat să anunţe Consiliul în maximum 15 zile cu privire la orice modificări ale datelor înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, orice modificare ulterioară autorizării adusă în programul de formare şi în lista formatorilor propuşi pentru derularea programului de formare, prevăzute la pct. 3 lit. a, b şi c.

CAPITOLUL VIII: Sistemul relaţional al profesiei de mediator

SECŢIUNEA 1: Relaţiile dintre mediator şi părţi

Art. 46

(1)Drepturile şi obligaţiile mediatorului, ale părţilor şi altor persoane care asistă părţile la mediere se nasc din prevederile legale aplicabile şi din contractul de mediere, încheiat între mediator şi părţi ori mandatarii acestora. Forma şi conţinutul general ale contractului sunt stabilite în anexa la prezentul Statut.

(2)Medierea se bazează pe încrederea acordată mediatorului de către părţi ca persoană specializată în a-i sprijini să identifice şi să adopte o soluţie de rezolvare a conflictului acceptabilă, durabilă şi legală, prin folosirea tehnicilor de comunicare şi negociere.

(3)Mediatorul nu poate avea în aceeaşi cauză calitatea de avocat sau mandatar al uneia din părţile aflate la mediere. Dispoziţia se aplică şi membrilor asociaţi în formele de exercitare a profesiilor de avocat şi de mediator. Mediatorul care a fost chemat în calitate de martor într-un caz penal legat de conflictul dedus medierii, nu mai poate să medieze acel caz.

SECŢIUNEA 2: Relaţiile dintre mediator şi autorităţi

Art. 47

(1)Mediatorul este obligat să transmită în timp util instanţelor şi organelor judiciare procesul verbal şi acordul de mediere, după caz, potrivit reglementărilor legale.

(2)Mediatorul trebuie să răspundă cu promptitudine solicitărilor venite din partea autorităţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, participând la activităţi de promovare, dezbateri, informări publice.

Art. 48

(1)Relaţiile dintre mediatori sunt întemeiate pe încredere, respect şi sprijin reciproc şi impun un comportament adecvat menţinerii onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, imaginii pozitive a profesiei şi medierii.

(2)În co-mediere, mediatorii îşi împart sarcinile în mod echitabil, se ajută şi participă deopotrivă la buna desfăşurare a procedurii de mediere.

(3)Mediatorul nu poate pretinde sau accepta comisioane sau alte compensaţii de la avocaţi/mediatori/terţe persoane pentru faptul ca aceştia l-au recomandat ca mediator sau că au trimis o parte la mediator.

(4)Mediatorii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea în mod profesionist, cu bună-credinţă, în mod onest, cu respectarea cerinţelor concurenţei loiale între mediatori.

(5)Mediatorii au obligaţia de a colabora între ei în cadrul formelor de exercitare a profesiei, corpului profesional pentru promovarea medierii şi avantajelor acesteia, pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, pentru apărarea imaginii publice a profesiei, pentru relaţionare internaţională.

SECŢIUNEA 3: Relaţiile dintre mediatori şi reprezentanţii tuturor profesiilor

Art. 49

(1)În activitatea de informare şi promovare a medierii, mediatorul informează părţile despre dreptul acestora de a fi asistate pe întreaga durată a procedurii de mediere şi eventual de a fi reprezentate, de către avocat.

(2)În timpul sesiunii de mediere, mediatorul acordă avocatului timpul necesar pentru lămurirea părţilor prezente cu privire la mediere şi încheierea acordului de mediere.

(3)Mediatorul poate furniza avocatului părţii sau reprezentanţilor altor profesii, toate informaţiile referitoare la procedura de mediere a cazului în care aceştia sunt prezenţi.

(4)Relaţiile dintre mediatori şi reprezentanţii tuturor profesiilor sunt bazate pe încredere şi respectul reciproc şi impun o colaborare onestă necesară menţinerii reputaţiei profesionale şi satisfacerii intereselor părţilor care au apelat la ei.

CAPITOLUL IX: Organizarea profesiei de mediator

SECŢIUNEA 1: Consiliul de Mediere

Art. 50

(1)Consiliul de Mediere este organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti, cu atribuţii de reglementare în domeniul medierii, înfiinţat în temeiul art. 17 alin. (1) din Lege. Consiliul se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor Legii, prezentului Statut şi ale Regulamentului său de organizare şi funcţionare.

(2)Consiliul este autoritatea competentă din România privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesia de mediator, ca profesie reglementată, în conformitate cu Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Consiliul îşi desfăşoară activitatea pe baza următoarelor principii: principiul viziunii globale şi unitare, principiul legalităţii, principiul imparţialităţii, principiul cooperării, principiul prevenirii, principiul parteneriatului, principiul complementarităţii, transparenţei şi dialogului social, principiul confidenţialităţii, precum şi principiul responsabilităţii.

(4)Consiliul este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Lege, prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(5)Mandatul membrilor Consiliului este de 4 ani.

(6)Revocarea Consiliului sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o majoritate de jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.

(7)Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului încetează în timpul exercitării mandatului, precum şi procedura revocării sunt stabilite prin Lege, prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(8)Pot face parte din Consiliul de Mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile stabilite prin Lege, prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(9)Consiliul îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de mediere.

Art. 51

(1)Consiliul de Mediere alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi desemnează dintre membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului. Durata mandatului membrilor comisiei este de 2 ani.

(2)În structura Consiliului funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un număr de persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliu.

(3)Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevăzut la alin. (2) se stabilesc prin Lege, prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(4)Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizaţie lunară, în condiţiile stabilite prin Lege, prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

Art. 52

(1)Consiliul se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.

(2)Şedinţele Consiliului se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri şi sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.

(3)În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.

(4)La lucrările Consiliului pot fi invitate să participe persoane din orice alte instituţii sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului.

Art. 53

Consiliul are următoarele atribuţii principale:

1.promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor Legii, prezentului Statut, Hotărârilor şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;

2.protejează onoarea şi prestigiului profesiei, precum şi respectarea normelor de reglementare a profesiei;

3.elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici internaţionale în materie precum şi standardele de formare în domeniul SAL.

4.autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor;

5.întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut autorizarea;

6.autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de lege, de prezentul statut şi de procedura stabilită prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;

7.hotărăşte asupra reducerii perioadei primei etape de pregătire profesională continuă;

8.cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care aceştia le prestează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009;

9.întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;

10.ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;

11.supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;

12.eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;

13.adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de răspundere disciplinară a acestora;

14.ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;

15.face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;

16.adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;

17.organizează alegerile pentru următorul Consiliu de Mediere şi elaborează procedurile de organizare a alegerilor. Declanşarea procedurii de organizare a alegerilor se face cu 6 luni înainte de expirarea mandatului Consiliului de Mediere la acea dată;

18.mandatează organele de conducere a C.P.M.J. şi a reprezentantului ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar, în baza unui contract de mandat, cu atribuţiile precizate în prezentul Statut;

19.numeşte organele de conducere a C.P.M.J. şi reprezentantul Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar în situaţiile în care nu se depun candidaturi sau locurile au rămas vacante;

20.aprobă planul de activitate anual al organelor de conducere a C.P.M.J.;

21.sprijină, coordonează, supraveghează şi controlează activitatea desfăşurată de organele de conducere a C.P.M.J. şi a reprezentanţilor aleşi/numiţi ai Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel;

22.revocă în caz de neîndeplinire din culpa a mandatului conferit, organele de conducere a C.P.M.J. (preşedintele şi vicepreşedinţii) precum şi pe reprezentantul ales/numit al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel;

23.soluţionează sesizările făcute împotriva hotărârilor organelor de conducere a C.P.M.J.;

24.îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Art. 54

Consiliul de Mediere îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum urmează:

a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor;

b)donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;

c)încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;

d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;

e)alte sume rezultate din activitatea Consiliului, stabilite prin prezentul Statut, Hotărârile şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

SECŢIUNEA 2: Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ (C.P.M.J.)

Art. 55

Profesia de mediator este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute de Legea 192/2006 precum şi în baza statutului profesiei de mediator.

Art. 56

(1)Totalitatea mediatorilor autorizaţi din România formează Corpul Profesional al mediatorilor din România (C.P.M.R).

(2)Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ (C.P.M.J.) este constituit din toţi mediatorii care au sediul profesional principal înregistrat în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti.

(3)Sediul C.P.M.J. este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

(4)C.P.M.J. din fiecare judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, se individualizează prin denumirea “Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ”, la care se adaugă numele judeţului din care face parte, respectiv “Corpul Profesional al municipiului Bucureşti”.

(5)C.P.M.J. nu deţine personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

Art. 57

(1)Organele de conducere ale C.P.M.J. sunt preşedintele şi doi vicepreşedinţi, care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de mandat încheiat cu Consiliul.

(2)Organizarea, funcţionarea, precum şi atribuţiile acestora sunt reglementate potrivit Statutului.

(3)Sunt aleşi în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinţi acei mediatori care sunt înscrişi în Tabloul Mediatorilor şi care nu se află în situaţii ce atrag incompatibilitatea ori suspendarea dreptului de exercitare a profesiei şi care îndeplinesc condiţiile impuse de prezentul Statut.

(4)Alegerea organelor de conducere ale profesiei de mediator se face numai prin vot secret.

(5)Organele de conducere a C.P.M.J. iau hotărâri numai prin vot deschis.

(6)În cadrul C.P.M.J. îşi desfăşoară activitatea şi funcţionează:

a)comisia de disciplină

b)aparatul tehnic-administrativ.

Art. 58

Organele de conducere ale C.P.M.J. au următoarele atribuţii generale:

a)aduc la îndeplinire obligaţia de organizare a activităţii de mediere în judeţul respectiv, organizează, conduc şi gestionează întreaga sa activitate, depun toate diligenţele pentru îndeplinirea principalelor atribuţii prevăzute în prezentul Statut;

b)reprezintă Corpul Profesional al Mediatorilor în relaţiile cu terţii şi cu autorităţile din judeţ, în conformitate cu prevederile contractului de mandat şi a Hotărârilor Consiliului;

c)respectă Hotărârile adoptate de către Consiliu;

d)propun masuri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor Legii, Statutului şi ale hotărârilor Consiliului.

e)iniţiază şi susţin propuneri pentru completarea şi/sau modificarea Legii şi depun toate diligenţele în vederea corelării legislaţiei privind medierea în legislaţia naţională şi comunitară, cu avizul Consiliului;

f)întocmesc planul anual de activităţi, ce este supus spre aprobare Adunării Generale a C.P.M.J. şi apoi Consiliului;

g)în exercitarea atribuţiilor, organele de conducere sunt obligate să acţioneze cu prudenţă şi să execute mandatul conferit cu diligenţa unui bun proprietar;

h)stabilesc o strategie de prevenire a unor eventuale conflicte şi/sau litigii îndreptate împotriva Consiliului.

Art. 59

Atribuţii privind dezvoltarea şi promovarea profesiei de mediator ale organelor de conducere a CPMJ:

a)implementează în judeţ strategiile elaborate de Consiliu;

b)identifica nevoile mediatorilor din judeţ;

c)propun strategii proprii locale pentru dezvoltarea profesiei de mediator;

d)propun strategii proprii locale pentru promovarea profesiei de mediator;

e)organizează activităţi de promovare a profesiei de mediator la nivelul C.P.M.J. şi sprijină Consiliul în acţiunile de promovare a medierii la nivel naţional;

f)dezvolta strategii eficiente de comunicare cu instituţiile publice, autorităţi publice locale şi cu alte organisme de interes din raza judeţului respectiv inclusiv cu mass-media;

g)organizează şi editează publicaţiile C.P.M.J.;

h)organizează şi supraveghează serviciul statistic judeţean al C.P.M.J.;

i)_

j)_

k)rezolvă orice probleme de interes pentru profesia de mediator în limitele mandatului încredinţat;

l)adoptă proceduri de lucru specifice pentru activităţile ce decurg din atribuţiile stabilite de Consiliu;

m)iniţiază constituirea de noi comisii de specialitate atunci când acestea sunt necesare pentru îndeplinirea activităţilor propuse;

n)colaborează pe bază de protocol cu alte instituţiile publice sau organizaţii naţionale şi internaţionale;

o)iniţiază diverse proiecte în scopul atragerii de fonduri financiare pentru promovarea medierii;

p)întocmesc şi actualizează registrul judeţean al mediatorilor aflaţi în prima etapa de pregătire profesională continuă.

Art. 60

Atribuţii privind organizarea profesiei de mediator ale organelor de conducere a C.P.M.J.:

a)convoacă şi organizează Adunarea Generală Anuală a Mediatorilor din Judeţ şi prezintă Raportul de Activitate anual;

b)întocmeşte şi prezintă anual Consiliului spre aprobare raportul de activitate al organelor de conducere al C.P.M.J. precum şi modul de gestionare a resurselor financiare şi de utilizare a bunurilor alocate de Consiliu pentru organizarea activităţii de mediere în judeţul respectiv;

c)organizează şi monitorizează desfăşurarea în condiţii de legalitate a activităţii de mediere din judeţul respectiv;

d)realizează şi asigura evidenta mediatorilor autorizaţi din judeţ şi transmite Consiliului orice modificare intervenita în vederea actualizării Tabloului Mediatorilor;

e)se preocupă de reactualizarea şi afişarea Tabloului Mediatorilor autorizaţi la instituţiile în drept şi îl comunică tuturor persoanelor şi instituţiilor interesate;

f)verifică şi constată pe bază de referat îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi transmite dosarele spre autorizare Consiliului, în condiţiile Legii şi ale Statutului profesiei de mediator;

g)verifică şi constată pe bază de referat îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de incompatibilitate, suspendare şi încetare a exercitaţii profesiei de mediator şi transmite documentele Consiliului;

h)primeşte cererile privind constatarea existentei: stării de incompatibilitate, situaţiilor de suspendare şi încetare a exercitării profesiei de mediator şi transmite documentele Consiliului;

i)verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei îndeplinesc condiţiile prevăzute de Lege şi de Statutul profesiei. Organizează şi ţine evidenţa acestora şi le trimite Consiliului spre avizare;

j)comunica mediatorilor documentele, adresele, hotărâri emise de Consiliu;

k)eliberează autorităţilor înscrisuri care atestă situaţia profesională a mediatorilor din judeţ;

l)la cererea mediatorului interesat eliberează înscrisuri care atestă situaţia sa profesională;

m)vizează legitimaţiile mediatorilor.

Art. 61

Atribuţii ale Organelor de conducere a C.P.M.J. privind consolidarea bugetului profesiei:

a)identifică surse financiare pentru susţinerea proiectelor de promovare şi dezvoltare ale profesiei în judeţ;

b)elaborează şi propun spre aprobare Consiliului bugetul de venituri şi cheltuieli al entităţii judeţene pe care îl supun atenţiei şi aprobării Consiliului;

c)propun masuri de îmbunătăţire a procesului de colectare a contribuţiilor mediatorilor.

Art. 62

Atribuţii de control ale Organelor de conducere a C.P.M.J.:

a)propun masuri pentru respectarea prevederilor Codului de etica şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinara a acestora;

b)comunică Consiliului sancţiunile propuse de Comisia de disciplina teritoriala, în termen de 5 zile de la data emiterii lor;

c)adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic, pentru soluţionarea sesizărilor potrivit Statutului profesiei;

d)primesc, înregistrează şi trimit plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor proprii adoptate, în cazurile prevăzute de Lege şi de Statut spre competenta soluţionare Consiliului;

e)supraveghează respectarea de către mediatori a Codului de etică şi deontologie profesională, precum şi normele de răspundere disciplinară a acestora;

f)iau măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională şi aplicarea normelor privind răspunderea disciplinară a acestora;

g)primesc sesizările în legătură cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38 din Lege, şi le înaintează Consiliului pentru a analiza condiţiile privind constituirea comisiilor de disciplină, după caz;

h)răspund de aplicarea sancţiunilor aplicate prin Hotărâre a Consiliului;

i)sesizează comisia de disciplină cu privire la cercetarea abaterilor disciplinare ale mediatorilor;

j)se poate sesiza din oficiu cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor profesionale ale mediatorilor prevăzute în conţinutul Legii, al prezentului Statut, în Hotărârile Consiliului şi în Codul de etică şi deontologie profesională;

k)exercită controlul asupra activităţii aparatului tehnico-administrativ al C.P.M.J.

Art. 63

(1)Organele de conducere ale C.P.M.J. se preocupă de pregătirea profesională continuă a mediatorilor şi facilitarea desfăşurării cursurilor care să asigure:

a)dobândirea de cunoştinţe teoretice în domeniul conflictelor, al soluţionării alternative a disputelor şi medierii;

b)dezvoltarea de abilităţi practice în mediere;

c)cunoaşterea cadrului de reglementare în domeniul medierii;

d)asigurarea accesului şi menţinerea în profesia de mediator;

e)identifica masurile necesare la nivel local pentru creşterea calităţii pregătirii profesionale a mediatorului.

(2)C.P.M.J. ţine evidenţa privind pregătirea profesională a mediatorilor autorizaţi şi raportează trimestrial Consiliului situaţia acestor pregătiri.

Art. 64

Atribuţii administrativ – organizatorice ale organelor de conducere a C.P.M.J.:

a)asigură suportul tehnic necesar desfăşurării activităţilor specifice C.P.M.J., preşedintelui, vicepreşedinţilor, precum şi membrilor Comisiei de disciplină teritorială;

b)redactează, înregistrează, arhivează şi ţine evidenţa documentelor C.P.M.J.;

c)pregătesc şi desfăşoară activităţi de relaţii publice pe plan intern şi extern, în limitele stabilite de Consiliu;

d)pregătesc şi asigură suportul tehnic şi logistic pentru organizarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor desfăşurate în sprijinul mediatorilor în limita mandatului;

e)pun la dispoziţia mijloacelor de informare în masă, a diferitelor instituţii, organizaţii sau a cetăţenilor, în mod oportun şi complet, informaţiile solicitate, în măsura în care acestea au fost aprobate de către Consiliu ca fiind publice;

f)răspund de realizarea şi actualizarea site-ului web al C.P.M.J. şi asigură informatizarea în condiţii optime a activităţii acestuia;

g)asigură activitatea de primire, depozitare, conservare, întreţinere şi exploatare a materialelor, inventarului propriu şi a mijloacelor fixe;

h)răspund de materialele publicitare şi a publicaţiile proprii ale C.P.M.J., precum şi de distribuirea acestora;

i)răspund de întreţinerea spaţiului sediului C.P.M.J. şi a bunurilor din dotare, de buna funcţionare a instalaţiilor, întocmesc documentaţiile tehnice pentru executarea lucrărilor de reparaţii curente.

j)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de Lege, de Statutul profesiei de mediator sau hotărâte de Consiliu şi date în competenţa sa.

Art. 65

În exercitarea atribuţiilor sale, organele de conducere ale C.P.M.J. adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care le compun, exprimat direct sau prin mandat scris.

Art. 66

Hotărârile organelor de conducere ale C.P.M.J. au caracter obligatoriu pentru mediatorii din cadrul C.P.M.J. şi pot fi atacate, de către cei interesaţi, cu plângere la Consiliu, în termen de 15 zile de la publicare.

Art. 67

Organele de conducere ale C.P.M.J. apără şi promovează interesele mediatorilor în scopul prevenirii sau eliminării practicilor discriminatorii sau monopoliste în furnizarea serviciului de mediere.

Art. 68

Colaborează cu alte instituţii publice pentru punerea în practică în mod unitar a legislaţiei în domeniul medierii, cu scopul de a dezvolta o practică unitară a furnizării serviciilor de mediere.

Art. 69

(1)Atribuţiile Preşedintelui C.P.M.J.:

a)coordonează întreaga activitate executivă a C.P.M.J.;

b)supraveghează şi răspunde de ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului;

c)reprezintă interesele mediatorilor în relaţia cu autorităţile publice locale şi cu alte organisme de interes din raza judeţului respectiv, cu organele, organizaţiile şi instituţiile statului, cu orice persoană fizică şi/sau juridică din ţară şi din străinătate;

d)reprezintă C.P.M.J. în relaţiile cu terţii în limitele mandatului conferit de Consiliu;

e)încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele C.P.M.J. şi cu autorizarea Consiliului, semnează documentele precizate. Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii sau compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambie sau bilete la ordin, pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice acte de dispoziţie trebuie să fie împuternicit în mod expres de către Consiliul de Mediere;

f)convoacă şi conduce şedinţele de lucru ale organelor de conducere ale C.P.M.J.;

g)ia măsuri privind organizarea şi funcţionarea C.P.M.J.;

h)propune membrilor Consiliului spre aprobare organigrama aparatului tehnic-administrativ propriu, proiectul de buget de venituri şi cheltuieli;

i)colaborează cu vicepreşedinţii şi reprezentantul de pe lângă Curtea de Apel, în toată activitatea sa;

j)prezintă Consiliului periodic (lunar, trimestrial, semestrial) un raport de activitate cu privire la activitatea depusă în cadrul C.P.M.J.;

k)răspunde de organizarea şi buna funcţionare a aparatului tehnic-administrativ al C.P.M.J.;

l)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de Lege, Statutul profesiei, Hotărârile Consiliului şi ale C.P.M.J. date în competenţa sa.

(2)Preşedintele poate delega exercitarea unor atribuţii din competenţa sa şi poate încredinţa mandatul de reprezentare unuia sau ambilor vicepreşedinţi.

(3)În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele emite decizii.

Art. 70

Atribuţiile vicepreşedinţilor sunt:

a)asigură coordonarea activităţii C.P.M.J., în lipsa preşedintelui;

b)conduce lucrările în şedinţele de lucru ale organelor de conducere ale C.P.M.J., în lipsa preşedintelui;

c)asigură reprezentarea C.P.M.J. în raport cu terţii, în lipsa preşedintelui;

d)coordonează activitatea aparatului tehnic administrativ, în lipsa preşedintelui sau ca urmare a unui mandat scris din partea acestuia;

e)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de Lege, Statutul profesiei şi hotărârile Consiliului;

f)colaborează cu preşedintele, celalalt vicepreşedintele şi reprezentantul de pe lângă Curtea de Apel în toată activitatea sa.

Art. 71

(1)Organele de conducere al C.P.M.J. se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui.

(2)La şedinţele organelor de conducere a C.P.M.J. pot participa membrii din Consiliul, precum şi orice membru al C.P.M.J. cu drept de exercitare a profesiei. Mediatorii îşi pot manifesta dorinţa de a participa la şedinţa organelor de conducere al C.P.J.M., în baza unei cereri adresate preşedintelui C.P.M.J.

(3)Lucrările şedinţei se consemnează în registrul de procese-verbale şi se semnează de către organele de conducere a C.P.M.J. şi de către secretar. Registrul poate fi consultat de către mediatorii interesaţi şi de către orice membru al Consiliului.

(4)Hotărârile organelor de conducere al C.P.M.J. se iau cu votul majorităţii simple.

Art. 72

(1)Organele de conducere a C.P.M.J. sunt alese pentru o perioadă de 4 ani;

(2)Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedinţilor începe de la data semnării contractului de mandat şi încetează în a 90-a zi de la predarea mandatului către următorii membri C.P.M.J.;

(3)Predarea mandatului de preşedinte sau de vicepreşedinte se face pe bază de proces-verbal la care se anexează documentele privind bunurile mobile şi imobile şi arhivele predate, respectiv preluate în gestiune;

(4)Perioada de predare a documentelor gestionate de preşedinte şi de vicepreşedinţi este de 15 zile calendaristice de la data alegerii în funcţie.

Art. 73

(1)Mandatul preşedintelui sau al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii:

a)prin renunţare scrisă;

b)prin deces;

c)prin încetarea calităţii de mediator;

d)suspendarea din profesia de mediator;

e)împlinirea/încetarea termenului din contractul de mandat;

f)revocarea prin votul a 5 membri ai Consiliului în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor expres prevăzute în prezentul Statut şi care fac obiectul contractului de mandat;

g)schimbarea sediului profesional principal sau secundar în alt judeţ decât cel pe care îl reprezintă la nivel de C.P.M.J.;

h)în caz de incapacitate.

(2)Încetarea mandatului de preşedinte sau vicepreşedinte se constată prin hotărâre a Consiliului.

(3)În caz de încetare a mandatului, Consiliul va organiza noi alegeri în termen de maximum 30 de zile de la constatarea vacantării postului.

(4)În caz de numire de către Consiliu a preşedintelui şi vicepreşedinţilor, ca organe de conducere a C.P.M.J., acesta organizează noi alegeri în termen de 1 an de zile de la numire.

(5)În caz de numire de către Consiliu a reprezentantului Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel, C.P.M.J.-urile din raza Curţii de Apel organizează noi alegeri în termen de 1 an de zile de la numirea acestora.

Art. 74

Membrii C.P.M.J. pot fi revocaţi în totalitate sau în parte de către Consiliu în cazul în care se constată încălcarea atribuţiilor legale sau neîndeplinirea cu rea-credinţă a atribuţiilor, obligaţiilor stabilite în Contractul de mandat şi în prezentul Statut.

Art. 75

Organele de conducere ale C.P.M.J. pentru activitatea depusă vor primi o indemnizaţie lunară stabilită fie de Consiliu, fie prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli al C.P.M.J. alocat de Consiliu, în funcţie de resursele financiare identificate la nivel judeţean.

Art. 76

Aparatul tehnic-administrativ constituit în cadrul C.P.M.J. este format din personal angajat prin contracte individuale de muncă, este organizat, funcţionează şi are atribuţiile stabilite potrivit Legii, Statutului, hotărârilor Consiliului şi deciziilor preşedintelui C.P.M.J.

Art. 76¹

^________

^*) N.n. – În versiunea oficială a actului, acest articol poartă numărul celui anterior, respectiv tot 76. Până la o eventuală rectificare, datorită dificultăţilor de natură tehnică în crearea actului sintetic, am renumerotat acest articol, el devenind art. 76¹.

C.P.M.J. îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din veniturile acordate de Consiliu, ca urmare a contribuţiilor virate privind:

a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor;

b)donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile Legii;

c)încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;

d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;

SECŢIUNEA 3: Reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel

Art. 77

Comisia privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel este alcătuita din reprezentanţi aleşi la nivelul fiecărei Curţi de Apel, ce duc la îndeplinire obligaţia de organizare a activităţii de mediere pe raza Curţii de Apel şi reprezintă mediatorii în relaţia cu sistemul judiciar, respectiv Curtea de Apel, tribunalele şi toate judecătoriile din raza Curţii de apel, parchetele de pe lângă Curtea de Apel, Tribunal şi Judecătorii, inspectoratele de politie judeţene, jandarmeria, penitenciarele, serviciile de probaţiune de pe lângă Tribunale.

Art. 78

În organizarea, conducerea, gestionarea activităţii sale, reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel are următoarele atribuţii:

a)reprezintă mediatorii în relaţia cu sistemul judiciar;

b)propune strategii eficiente de comunicare cu sistemul judiciar şi bune practici comune, strategii aprobate de Consiliu;

c)duc la îndeplinire Hotărârile Consiliului;

d)implementează la nivelul Curţilor de Apel strategia Consiliului în sistemul judiciar;

e)colaborează cu organele de conducere ale C.P.M.J. pentru eficientizarea relaţiei cu sistemul judiciar;

f)întocmeşte un plan de activitate privind acţiunile necesare îndeplinirii mandatului conferit;

g)informează Organele de conducere a C.P.M.J. şi Consiliul despre dificultăţile apărute în relaţie cu reprezentanţii sistemului judiciar;

h)prezintă un raport de activitate Consiliului (lunar, trimestrial, anual).

i)pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii sau compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii ori bilete la ordin pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi a încheia orice acte de dispoziţie, reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel trebuie să fie împuternicit în mod expres de către Consiliu;

j)face propuneri după consultarea C.P.M.J.-urilor, cu avizul CM organelor de conducere ale Curţilor de Apel în vederea aplicării unei practici unitare în materie de mediere la nivelul instanţelor din raza Curţii de Apel;

k)solicită şi propune organelor de conducere ale Curţilor de Apel participarea la şedinţele Comisiei de unificare a practicii judiciare organizate de Curţile de Apel, în cazul dezbaterii de subiecte în domeniul medierii.

Art. 79

(1)Reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel este ales pentru o perioadă de 4 ani;

(2)Mandatul reprezentantului ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel, începe de la data semnării contractului de mandat cu Consiliul, şi încetează în a 90-a zi de la predarea mandatului către următorii membri ai Consiliului;

(3)Predarea mandatului se face pe bază de proces-verbal la care se anexează documentele privind arhivele predate, respectiv preluate în gestiune;

(4)Perioada de predare a documentelor gestionate este de 15 zile calendaristice, de la data alegerii în funcţie.

Art. 80

(1)Mandatul reprezentantului ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel încetează în următoarele situaţii:

a)prin renunţare scrisă;

b)prin deces;

c)prin încetarea calităţii de mediator;

d)suspendarea din profesia de mediator;

e)împlinirea/încetarea termenului din contractul de mandat;

f)revocarea prin votul a 5 membri ai Consiliului în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor expres prevăzute în prezentul Statut şi care fac obiectul contractului de mandat;

g)schimbarea sediului profesional principal sau secundar în alt judeţ din altă circumscripţie a Curţii de Apel decât cea pe care o reprezintă;

h)în caz de incapacitate.

(2)Încetarea mandatului de reprezentant ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel se constată prin hotărâre a Consiliului.

(3)În caz de încetare a mandatului, Consiliul va organiza noi alegeri în termen de maximum 30 de zile de la constatarea vacantării postului.

Art. 81

Reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel poate fi revocat de către Consiliu în cazul în care se constată încălcarea atribuţiilor legale sau neîndeplinirea cu rea-credinţă a atribuţiilor, obligaţiilor stabilite în Contractul de mandat şi în prezentul Statut.

Art. 82

Reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel pentru activitatea depusă va primi o indemnizaţie stabilită de Consiliu, în urma analizei financiar-contabile.

SECŢIUNEA 4: Adunarea Generală Anuală a Mediatorilor din judeţ

Art. 83

(1)Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ:

a)Organele de conducere a C.P.M.J. organizează în fiecare an Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ.

b)La Adunarea generală anuală vor participa toţi mediatorii cu drept de exercitare a profesiei, adică înscrişi în Tabloul Mediatorilor din judeţul respectiv şi care nu se află în situaţii ce atrag incompatibilitatea ori suspendarea dreptului de exerciţiu al profesiei.

c)La Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ se va prezenta raportul de activitate al organelor de conducere a C.P.M.J. şi a reprezentantului ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel.

d)Adunarea generală anuală propune măsuri privind exercitarea activităţii organelor de conducere a C.P.M.J.

e)Adunarea generală anuală propune măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii profesionale a mediatorilor;

f)Adunarea Generală anuală propune strategii de dezvoltare şi promovare a profesiei de mediator la nivel local şi naţional;

g)Adunarea Generală anuală deleagă reprezentanţii pentru Conferinţa Naţională a Mediatorilor cu cel puţin 45 de zile înainte de organizarea conferinţei anuale.

(2)Numărul de delegaţi al fiecărui C.P.M.J. se calculează după cum urmează: preşedintele C.P.M.J., cei doi vicepreşedinţi, reprezentantul ales al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel, plus un delegat pentru C.P.M.J. care are până la 50 de mediatori; astfel vor fi desemnaţi câte un mediator autorizat delegat la fiecare 50 de mediatori din Corpul profesional.

(3)Alegerile pentru organele de conducere a C.P.M.J. se organizează o dată la patru ani, în termen de 30 de zile de la alegerea membrilor Consiliului. Regulamentul şi procedura de desfăşurare a alegerilor se vor stabili prin hotărâre de către Consiliu.

Art. 84

(1)Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ se stabileşte în prima şedinţă din luna ianuarie a fiecărui an. Adunarea va fi organizată până cel târziu la finele lunii februarie.

(2)Convocarea se face de către organele de conducere al C.P.M.J., prin afişare pe site-ul propriu şi la sediul său din judeţ, prin poştă electronică şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

(3)Şedinţa Adunării generale anuale a mediatorilor din judeţ este condusă de preşedintele C.P.M.J. împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis dintre cei prezenţi, dintre care unul este desemnat secretar.

Art. 85

(1)Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ este legal constituită cu participarea mediatorilor cu drept de exercitare a profesiei, adică a celor înscrişi în Tabloul Mediatorilor din judeţul respectiv şi care nu se află în situaţii ce atrag incompatibilitatea ori suspendarea dreptului de exerciţiu al profesiei.

(2)Hotărârile Adunării generale anuale ale mediatorilor din judeţ se iau cu votul majorităţii simple a membrilor prezenţi, conform prezentului Statut.

(3)Participarea la Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ se face personal.

(4)Mediatorul membru al C.P.M.J. nu poate delega exercitarea dreptului său de vot unui alt mediator.

(5)Hotărârile Adunărilor Generale anuale a mediatorilor din judeţe şi raportul acestora de activitate pe anul precedent sunt transmise Consiliului şi termen de 15 zile de la data desfăşurării, cu cel puţin de 45 de zile înaintea desfăşurării Conferinţei Naţionale a Mediatorilor.

SECŢIUNEA 5: Conferinţa Naţională a Mediatorilor

Art. 86

(1)Conferinţa Naţională a Mediatorilor se organizează anual de către Consiliu.

(2)La Conferinţa Naţională a Mediatorilor participă organele de conducere ale Corpurilor Profesionale ale Mediatorilor din Judeţ şi reprezentanţii aleşi ai Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel, precum şi persoanele delegate de mediatori la Adunarea generală anuală a mediatorilor din judeţ.

(3)La Conferinţa Naţională a Mediatorilor, Consiliul va prezenta un raport privind activitatea desfăşurată de acesta pe parcursul anului precedent precum şi bugetul de venituri şi cheltuieli.

(4)Organele de conducere a C.P.M.J. prezintă raportul anual de activitate, modul de gestionare a fondurilor alocate şi a cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea mandatului. Raportul va fi depus şi scris anterior organizării Conferinţei, cu cel puţin 45 de zile.

(5)Reprezentanţii aleşi ai Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel, prezintă raportul anual de activitate, modul de gestionare a fondurilor alocate şi a cheltuielilor efectuate pentru îndeplinirea mandatului. Raportul va fi depus şi scris anterior organizării Conferinţei, cu cel puţin 45 de zile.

(6)Conferinţa Naţională a Mediatorilor propune masuri privind strategia de dezvoltare şi promovare a profesiei de mediator la nivel naţional pentru perioada următoare.

(7)Conferinţa Naţională a Mediatorilor propune Consiliului măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii profesionale a mediatorilor.

(8)O dată la 4 ani, Consiliul prezintă raportul de activitate pentru întreaga perioada a mandatului precum şi bugetul de venituri şi cheltuieli.

Art. 87

(1)Data desfăşurării Conferinţei Naţionale a Mediatorilor se stabileşte de către Consiliu în prima şedinţă din luna martie a fiecărui an.

(2)Convocarea se face de către Consiliu prin afişare pe site-ul propriu şi prin poştă electronică cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.

(3)Şedinţa Conferinţei Naţionale a Mediatorilor este condusă de Preşedintele Consiliului.

Art. 88

(1)Conferinţa Naţională a Mediatorilor este legal constituită cu participarea delegaţilor prezenţi.

(2)Participarea la Conferinţa Naţională a Mediatorilor se face personal.

SECŢIUNEA 6: Alegerea membrilor Consiliului de Mediere, a organelor de conducere a Corpului Profesional al Mediatorilor Autorizaţi din Judeţ (C.P.M.J.) şi a reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel

Art. 89

Consiliul de Mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct şi secret de mediatorii autorizaţi cu drept de vot, înscrişi în Tabloul mediatorilor.

Art. 90

Organele de conducere a C.P.M.J. sunt: preşedintele şi doi vicepreşedinţi. La nivel judeţean îşi desfăşoară activitatea şi reprezentantul Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel. Organele de conducere a C.P.M.J., precum şi reprezentantul Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţii de Apel, sunt aleşi de mediatori prin vot direct şi secret.

Art. 91

Pot fi aleşi în calitate de membri ai Consiliului, persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)sunt mediatori autorizaţi cu drept de vot, înscrişi şi Tabloul mediatorilor la secţiunea “activi” şi fac dovada că sunt înregistraţi la organele fiscale cu forma de exercitare a profesiei de mediator;

b)nu sunt suspendaţi şi nu au fost sancţionaţi disciplinar printr-o hotărâre rămasă definitivă;

c)dispun de cunoştinţe teoretice suplimentare formării iniţiale, însumând minimum 80 de ore de cursuri de formare în domeniul rezolvării conflictelor, acoperind disciplinele din standardul de formare iniţială a mediatorului, dintre care cel puţin 40 de ore de formare în mediere;

d)au o experienţă practică de minimum 7 ani, conform datelor înscrise în Tabloul mediatorilor şi un număr de minim 20 de medieri;

e)au achitată la zi taxa profesională.

Art. 92

Pot fi aleşi în calitate de membri ai Organelor de conducere a C.P.M.J. şi de Reprezentant al Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel, persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a)sunt mediatori autorizaţi cu drept de vot, înscrişi şi Tabloul mediatorilor la secţiunea “activi” şi fac dovada ca sunt înregistraţi la organele fiscale cu forma de exercitare a profesiei de mediator;

b)nu sunt suspendaţi şi nu au fost sancţionaţi printr-o hotărâre rămasă definitivă;

c)dispun de cunoştinţe teoretice suplimentare formării iniţiale, însumând minimum 40 de ore de cursuri de formare în domeniul rezolvării conflictelor, acoperind disciplinele din standardul de formare iniţială a mediatorului, dintre care cel puţin 20 de ore de formare în mediere;

d)au o experienţă practică de minimum 3 ani, conform datelor înscrise în Tabloul mediatorilor şi un număr de minim 10 de medieri;

e)au achitată la zi taxa profesională.

Art. 93

Mandatul membrilor Consiliului, al Organelor de conducere a C.P.M.J. şi al Reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel este de 4 ani.

Art. 94

(1)Regulamentul şi procedura de desfăşurare a alegerilor membrilor Consiliului şi a Organelor de conducere a C.P.M.J., precum şi a Reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe raza Curţilor de Apel, se vor stabili prin hotărâre de către Consiliu.

(2)Alegerile pentru organele de conducere a C.P.M.J. şi a reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar, de pe raza Curţilor de Apel se organizează o dată la patru ani, în termen de 30 de zile de la alegerea membrilor Consiliului.

SECŢIUNEA 7: Atribuţiile Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui Consiliului de Mediere

Art. 95

Atribuţiile Preşedintelui sunt:

(1)activitatea executivă a Consiliului este coordonată de un preşedinte şi un vicepreşedinte.

(2)preşedintele coordonează întreaga activitate a Consiliului.

(3)reprezintă Consiliul în relaţiile cu terţii, persoane fizice şi juridice din ţară şi şi străinătate.

(4)preşedintele convoacă şi conduce şedinţele Comisiei Permanente şi a Consiliului;

(5)în exercitarea funcţiei sale, preşedintele emite decizii;

(6)supraveghează şi răspunde de ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului;

(7)încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele Consiliului, cu autorizarea prealabilă a acestuia;

(8)semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente;

(9)răspunde de organizarea şi buna funcţionare a secretariatului tehnic;

(10)este ordonator de credite;

(11)propune membrilor Consiliului spre aprobare organigrama secretariatului tehnic;

(12)colaborează cu vicepreşedintele în toată activitatea sa;

(13)prezintă Consiliului periodic un raport de activitate şi informează Consiliul cu privire la activitatea instituţiei şi a Comisiei permanente desfăşurată între şedinţele acestuia;

(14)coordonează şi supraveghează activitatea în teritoriu a organelor de conducere a C.P.M.J. şi a reprezentanţilor Comisiei privind relaţia cu sistemul judiciar de pe lângă Curtea de Apel;

(15)prezintă Conferinţei Naţionale a Mediatorilor, raportul de activitate anual, raportul anual privind bugetul de venituri şi cheltuieli a Consiliului;

(16)prezintă Conferinţei Naţionale a Mediatorilor, o dată la patru ani, raportul de activitate şi raportul financiar privind întreaga perioada a mandatului;

(17)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de Lege, prezentul Statut, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Consiliului şi de hotărârile Consiliului.

Art. 96

Atribuţiile vicepreşedintelui sunt:

a)duce la îndeplinire hotărârile Consiliului;

b)asigură coordonarea activităţii Consiliului, în lipsa preşedintelui;

c)conduce lucrările în şedinţele Consiliului şi în şedinţele Comisiei permanente, în lipsa preşedintelui;

d)asigură reprezentarea Consiliului în raport cu terţii, în lipsa preşedintelui;

e)coordonează activitatea secretariatului tehnic, în lipsa preşedintelui sau ca urmare a unui mandat scris din partea preşedintelui;

f)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de Lege, prezentul Statut, de Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Consiliului de mediere şi de hotărârile Consiliului;

g)colaborează cu preşedintele în toată activitatea sa.

Art. 97

(1)Preşedintele poate delega exercitarea unor atribuţii din competenţa sa şi poate încredinţa mandatul de reprezentare vicepreşedintelui ori altor persoane din cadrul Consiliului, în condiţiile legii.

(2)Vicepreşedintele este înlocuitorul de drept al preşedintelui. Dacă preşedintele şi vicepreşedintele sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, Consiliul poate delega unul dintre membrii săi pentru a îndeplini, parţial sau în totalitate, atribuţiile preşedintelui.

(3)Mandatul preşedintelui sau al vicepreşedintelui începe de la data semnării procesului-verbal de predare-preluare a gestiunii Consiliului, întocmit de preşedintele sau de vicepreşedintele care predă mandatul, după caz.

(4)Predarea mandatului de preşedinte sau de vicepreşedinte se face pe bază de proces-verbal la care se anexează documentele privind bunurile mobile şi imobile, situaţia financiară a conturilor bancare şi arhivele predate, respectiv preluate în gestiune.

(5)Perioada de predare a documentelor gestionate de preşedinte şi de vicepreşedinte este de 15 zile calendaristice, de la data alegerii în funcţie.

Art. 98

(1)Mandatul preşedintelui sau al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii:

a)prin renunţare scrisă;

b)prin deces;

c)prin încetarea calităţii de membru al Consiliului;

d)absenţa nemotivată pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutiv;

e)la împlinirea termenului mandatului;

f)prin revocare, cu votul a minimum 5 membri ai Consiliului.

(2)Încetarea mandatului de preşedinte sau vicepreşedinte se constată prin hotărâre a Consiliului.

(3)În caz de încetare a mandatului, Consiliul va organiza noi alegeri în termen de maximum 30 de zile de la constatarea vacantării postului.

SECŢIUNEA 8: Analiza financiară

Art. 99

Analiza financiară se realizează anual prin audit statutar. Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent şi independent (persoana fizica sau o persoana juridica) asupra situaţiilor financiare a Consiliului în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Auditul statutar se va efectua de auditori statutari care examinează (verifică) şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice Consiliului, şi virtutea dispoziţiilor legale aplicabile.

Art. 100

Auditorul financiar îşi va desfăşura activitatea pe baza de contract, atribuit prin selecţia de oferte, în urma publicării prealabile a unui anunţ de participare pe site-ul Consiliului.

Art. 101

Obiectivele şi scopul auditului statutar:

a)obiectivul general al auditului financiar este acela de a furniza asigurarea, că situaţiile financiare (bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil) examinate sunt complete şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile, financiare, economice s-au efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante şi vigoare;

b)scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de Consiliu;

c)verificarea acurateţii declaraţiilor financiare;

d)identificarea unor posibile fraude;

e)respectarea de către Consiliul a obligaţiilor sale legale;

f)elaborarea unui plan de măsuri şi recomandări pe baza rezultatului raportului de audit financiar şi a activităţii desfăşurate.

CAPITOLUL X Dispoziţii finale:

Art. 102

Nerespectarea prevederilor prezentului statut constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor art. 39 din Legea nr. 192/2006.

Art. 103

Orice dispoziţii contrare cuprinse în hotărârile Consiliului precum şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului, se abrogă de la intrarea în vigoare a prezentului Statut.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 570 bis din data de 30 iulie 2015

sursa: idrept.ro

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a inchisorii de cel mult 7 ani.

Potrivit art. 483 alin.3 din Codul… …Citeste mai departe despre Practica instanţelor: Acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi medierea

sursa: legestart.ro

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Dosar nr. 533/1/2015

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, prin Încheierea din 21 ianuarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a următoarelor probleme de drept: “1. dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni în tot cursul procesului penal.”

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27⁴ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

Conform art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, la şedinţa de judecată a participat doamna Ioana Niculae, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 533/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Târgu Mureş, care, după caz, au făcut referire şi la opiniile exprimate de unele dintre instanţele arondate. Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi instanţele arondate au comunicat doar că nu a fost identificată o jurisprudenţă relevantă în această materie, fără a expune un punct de vedere.

A menţionat că au fost depuse şi hotărâri judecătoreşti de la instanţele unde s-a conturat o jurisprudenţă în materie, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Iaşi, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Cluj-Napoca.

A precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi din cadrul facultăţilor de drept ale mai multor universităţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, fiind transmise puncte de vedere de către Universitatea de Vest din Timişoara – Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – Facultatea de Drept şi Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – Facultatea de Drept. De asemenea, au fost transmise şi opiniile formulate de specialişti din cadrul Institutului de Cercetări Juridice “Acad. Andrei Rădulescu” din subordinea Academiei Române, Colegiului Mediatorilor şi Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A învederat că s-au conturat două puncte de vedere: într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, care poate interveni oricând până la soluţionarea definitivă a cauzei, în timp ce, în opinia minoritară, s-a arătat că medierea este o modalitate a împăcării, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale, şi, pentru a se putea dispune încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, poate interveni până la citirea actului de sesizare. Pe de altă parte, Curtea de Apel Bacău a comunicat că medierea nu reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală, dar constituie o posibilitate legală de stingere a unor conflicte de drept penal.

La data de 13 martie 2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – a depus Adresa nr. 376/C/380/III-5/2015, prin care s-a adus la cunoştinţă că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul întrebării preliminare, fiind depuse şi concluzii scrise.

În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, la data de 24 martie 2015, iar acestea nu au depus puncte de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu să susţină punctul de vedere al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema suspusă dezbaterii în Dosarul nr. 533/1/2015.

Reprezentantul Ministerului Public, după expunerea argumentelor juridice, a solicitat pronunţarea unei decizii prin care problemele de drept supuse dezlegării în cauză să primească următoarea rezolvare: “dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, distinctă de împăcarea prevăzută de art. 159 din Codul penal; acordul de mediere, pentru a produce efecte juridice, nu este limitat în timp, de momentul citirii actului de sesizare a instanţei”.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul a reţinut dosarul în pronunţare.

asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

În exercitarea rolului său de interpretare şi aplicare unitară a legii, prin noile dispoziţii privind asigurarea unei practici unitare prevăzute în capitolul VI secţiunea a 2-a (art. 475 – art. 477¹ din Codul de procedură penală, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost învestit la data de 8 februarie 2015, prin încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014), pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarelor chestiuni de drept:

“1. dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art. 159 din Codul penal;

2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penalsau poate interveni în tot cursul procesului penal.”
3. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentinţa penală nr. 2.341 din data de 25 iunie 2014, pronunţată în Dosarul penal nr. 9.018/4/2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa rezultantă de un an închisoare pentru infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), fiind incidente şi dispoziţiile art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul penal.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi:

- inculpatul G.D. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), în condiţiile art. 396 alin. (1), (4) şi (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul penal.

În baza art. 83 alin. (1) din Codul penal a fost amânată aplicarea pedepselor închisorii stabilite pentru inculpaţii M.D.A. şi G.D., pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din Codul penal şi care urmează a curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de stabilire a pedepsei, iar în baza art. 85 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal au fost dispuse măsurile de supraveghere dispuse în hotărâre;

- inculpatul D.D.N. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), în condiţiile art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul penal.

În baza art. 83 alin. (1) din Codul penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 din Codul penal şi care urmează a curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de stabilire a pedepsei, iar în baza art. 85 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Codul penal au fost dispuse măsurile de supraveghere dispuse în hotărâre;

- inculpatul R.D. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (10) din Codul de procedură penală, în condiţiile art. 91 şi art. 92 din Codul penal, fiindu-i aplicate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) şi (3) din Codul penal;

- inculpatul G.E. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (10) din Codul de procedură penală şi de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (10) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 96 alin. (4) din Codul penal, fiindu-i aplicate şi pedepse complementare şi accesorii în condiţiile sentinţei arătate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 9/10 martie 2014, în jurul orelor 23,00-24,00, inculpaţii au pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor în curtea Pieţei de Gross Bucureşti, situată pe Bd. Metalurgiei nr. 132, sectorul 4, de unde au sustras mai multe baxuri cu bere şi suc din dreptul standurilor D13 şi D14, după care au sustras şi 2 acumulatori auto de la autocamionul marca DAF cu nr. de înmatriculare B 36 APO, parcat în aceeaşi curte.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe face obiectul Dosarului nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014) aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.

III. Opinia instanţei care a formulat sesizarea

Instanţa legal învestită a Curţii de Apel Bucureşti, care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu chestiunile de drept supuse dezlegării, apreciază că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, prevăzută în dispoziţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, şi nu o formă a împăcării şi, drept urmare, poate interveni oricând până la soluţionarea definitivă a cauzei, nefiind supusă termenului prevăzut de art. 159 alin. (3) din Codul penal pentru împăcare.

Astfel, s-a arătat că art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, aplicabilă în cauzele penale, atât în latură penală, cât şi în latură civilă, prevede la alin. (2) că în latura penală a procesului dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Ca tehnică legislativă, s-a constatat că s-a preferat a se face trimitere la infracţiunile pentru care împăcarea părţilor sau retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, fiind uşor de identificat astfel, fără a mai fi reluate, infracţiunile cărora li se aplică.

Apelantul inculpat G.E. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, comise în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu.

S-a constatat că, întrucât art. 231 alin. (2) din Codul penal prevede că în cazul faptelor de furt calificat, pentru care apelantul inculpat a fost judecat în primă instanţă, deşi punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu, împăcarea înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea ce face obiectul cauzei, este admisă de lege medierea ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

În ceea ce priveşte natura juridică, Curtea a considerat că medierea, ca şi împăcarea şi retragerea plângerii prealabile, are dublă natură juridică, atât de drept penal, cât şi procesual penal, fiind o cauză care înlătură răspunderea penală, dar şi o cauză care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale. S-a apreciat că această concluzie rezultă din dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 192/2006 care prevăd că, în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere. Totodată, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 70 din aceeaşi lege, în care se prevede că, în cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere, fără a face vreo limitare după cum cauza se află în faza de judecată în primă instanţă sau în apel.

Pe de altă parte, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu poate fi exercitată, printre altele, când a fost retrasă plângerea prealabilă – în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală -, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.

1. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept supuse dezbaterii

În urma comunicării raportului întocmit în temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpaţii nu au formulat un punct de vedere scris privind chestiunile de drept supuse judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

1. Opinia instanţelor judecătoreşti

Examinând punctele de vedere exprimate de curţile de apel şi instanţele arondate, precum şi jurisprudenţa ataşată acestora, transmise instanţei supreme, referitoare la chestiunile de drept supuse dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a transmis că punctul de vedere majoritar exprimat de către judecătorii secţiilor penale ale acestei instanţe şi ai instanţelor din circumscripţie este în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, subliniind că încheierea unui acord de mediere, în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, va conduce la încetarea procesului penal şi înlăturarea răspunderii penale, dacă acest acord intervine până la sfârşitul procesului, adică până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Totodată, s-a arătat că, spre deosebire de împăcare, care va conduce la înlăturarea răspunderii penale numai dacă intervine până la citirea actului de sesizare, în condiţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, în legătură cu acordul de mediere, dispoziţiile din Codul penal şi din Codul de procedură penală nu prevăd un termen-limită până la care să intervină, astfel încât să conducă la încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, s-a evidenţiat că art. 16 din Codul de procedură penală, între cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, enumeră la alin. (1) lit. g) următoarele situaţii: “a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere, în condiţiile legii.”

În condiţiile legii, retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală dacă intervine până la pronunţarea unei hotărâri definitive [art. 158 alin. (1) din Codul penal], împăcarea înlătură răspunderea penală dacă intervine până la citirea actului de sesizare [art. 159 alin. (3) din Codul penal], iar în privinţa medierii, întrucât este o instituţie reglementată prin lege specială, normele de drept penal şi procesual penal nu prevăd expres un moment până la care poate interveni pentru a produce aceleaşi consecinţe.

Din interpretarea logică a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator rezultă că medierea poate interveni şi dincolo de momentul citirii actului de sesizare, pentru a produce înlăturarea răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii; dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare. În argumentare a fost invocat şi art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, potrivit căruia, în cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere, iar suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de această lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă.

Prin urmare, legea admite posibilitatea realizării medierii “după începerea procesului penal”, în timpul “judecăţii”, din moment ce aceasta se suspendă. Or, existând o judecată care se suspendă, în mod evident acest acord poate interveni după începerea cercetării judecătoreşti şi, întrucât legea nu distinge, s-a apreciat că poate interveni atât într-o judecată în primă instanţă, cât şi în judecata din căile de atac. Tot astfel, potrivit art. 367 alin. (3) din Codul de procedură penală, suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.

S-a arătat că poziţionarea acordului de mediere, cauză de înlăturare a răspunderii penale, în acelaşi text cu retragerea plângerii prealabile şi cu împăcarea, precum şi folosirea conjuncţiei “ori” nu au nicidecum semnificaţia faptului că medierea şi împăcarea reprezintă unul şi acelaşi lucru, ci a faptului că toate reprezintă variante alternative de încetare a procesului penal şi de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Opinia minoritară exprimată în cadrul acestei instanţe a fost în sensul că medierea reprezintă o modalitate a împăcării, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 159 din Codul penal, motiv pentru care poate interveni numai până la citirea actului de sesizare.

În jurisprudenţa anexată au fost identificate două decizii ale Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, în Decizia penală nr. 1.583 din data de 16 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.999/740/2013, instanţa de apel a considerat că instituţia medierii şi cea a împăcării, chiar dacă produc aceleaşi efecte, nu sunt identice, condiţiile în care pot interveni şi modalitatea de încheiere fiind diferite. Din punctul de vedere al reglementării s-a arătat că împăcarea părţilor este prevăzută de art. 159 din Codul penal, care la alin. (3) arată că poate interveni până la citirea actului de sesizare, însă medierea este reglementată în dispoziţiile Legii nr. 192/2006 (art. 6770), în care, printre altele, se prevede că poate interveni şi după începerea procesului penal. Totodată, s-a arătat că singurele dispoziţii de procedură penală referitoare la mediere sunt cele cuprinse în art. 16 şi 23 din Codul de procedură penală. Făcând trimitere la dispoziţiile din Decizia Curţii Constituţionale nr. 508/2014, s-a apreciat că impunerea unei date-limită până la care să intervină acordul de mediere ar contraveni intenţiei legiuitorului actual.

În Decizia nr. 1.259/A din 21 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.468/299/2012, în calea de atac a apelului, instanţa a constatat intervenirea acordului de mediere încheiat între inculpat şi partea civilă, în sensul că partea civilă şi-a retras plângerea prealabilă, inculpatul obligându-se să îi plătească cu titlu de despăgubiri civile o anumită sumă, în termen de 2 ani de la încuviinţarea acordului, în tranşe egale, şi, ca urmare, a dispus încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală.

La nivelul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a fost identificat Dosarul nr. 23.161/300/2013, în care, prin Încheierea din data de 21 februarie 2014, s-a apreciat că din examinarea dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, coroborat cu art. 374 alin. (1) din Codul de procedură penală şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, rezultă că, pentru ca medierea să îşi producă efecte în cauzele penale, trebuie să intervină în acele dosare ce au ca obiect infracţiuni pentru care acţiunea penală se poate stinge prin împăcare, până la termenul la care poate interveni împăcarea, o altă interpretare fiind de natură să acorde instituţiei medierii o sferă de aplicabilitate mai mare decât împăcării, aspect ce contravine voinţei legiuitorului. Au fost invocate şi dispoziţiile art. 23 din Codul de procedură penală, conform cărora, cu privire la pretenţiile civile, medierea poate fi încheiată pe tot parcursul procesului penal. În consecinţă, dacă legiuitorul ar fi urmărit acordarea posibilităţii încheierii acordului de mediere pe tot parcursul cauzei şi în privinţa laturii penale, ar fi reglementat expres o asemenea posibilitate. Ca atare, instanţa a respins solicitările inculpatelor de constatare a încetării procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală. Prin Sentinţa penală nr. 219 din 7 martie 2014, pronunţată în acelaşi dosar, instanţa, raportându-se la prevederile art. 23 alin. (1) din Codul de procedură penală, a luat act de intervenirea acordurilor de mediere încheiate în cauză, doar cu privire la latura civilă.

La nivelul Judecătoriei Cornetu a fost identificată Sentinţa penală nr. 524 din 14 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.158/1.748/2014, în care instanţa, constatând existenţa unui acord de mediere încheiat între inculpaţi şi partea vătămată, a dispus încetarea procesului penal.

Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi Tribunalul Hunedoara au transmis că opinia majoritară formulată de judecătorii Secţiei penale şi pentru cauze cu minori ai acestor instanţe este în sensul că: 1. medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, şi nu o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale; 2. având în vedere că legea nu distinge, momentul până la care poate interveni acordul de mediere nu poate fi limitat şi interpretat prin prisma dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, acordul putând fi încheiat în tot cursul procesului penal.

În acelaşi sens au opinat Curtea de Apel Braşov şi instanţele arondate acesteia, respectiv Tribunalul Braşov, Judecătoria Făgăraş, Judecătoria Zărneşti, Judecătoria Rupea, Tribunalul Covasna, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Tribunalul pentru minori şi familie, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală, Tribunalul Cluj, Judecătoria Turda, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Dej, Judecătoria Bistriţa-Năsăud – Secţia penală, Tribunalul Maramureş, Judecătoria Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Vaslui şi judecătoriile din circumscripţie, Tribunalul Iaşi şi Judecătoria Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Timiş, Tribunalul Arad şi Judecătoria Timişoara, Tribunalul Caraş-Severin, Judecătoria Gheorgheni şi Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Miercurea-Ciuc şi Judecătoria Târnăveni, Curtea de Apel Suceava.

La nivelul Judecătoriei Iaşi au fost identificate sentinţele nr. 1.267 din 13 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 40.743/245/2013*, şi nr. 3.112 din 31 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.036/245/2013*, în care instanţa a apreciat că acordurile de mediere încheiate de inculpaţi cu părţile civile reprezintă acordul de voinţă al părţilor cu privire la modul de soluţionare a litigiului, atât pe latura penală, cât şi pe latura civilă, privesc o infracţiune pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 67 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 192/2006, din cuprinsul lor reieşind că părţile s-au înţeles definitiv şi în totalitate cu privire la toate aspectele cauzei. Ca atare, instanţa a concluzionat că, întrucât acordul de mediere constituie o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza a treia din Codul de procedură penală, sens în care a dispus încetarea procesului penal.

La nivelul Judecătoriei Cluj-Napoca a fost identificată Sentinţa penală nr. 98 din 28 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 27.141/211/2014, prin care instanţa, constatând că în cursul procedurii de cameră preliminară a fost încheiat un acord de mediere, a dispus încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală. Totodată, a fost identificată şi Sentinţa penală nr. 1.525 din 22 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 534/211/2014, în care instanţa, constatând că după citirea actului de sesizare a fost încheiat un acord de mediere, a dispus încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie a invocat art. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv că medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Faţă de aceste dispoziţii s-a arătat că medierea nu reprezintă o cauză care înlătură răspunderea penală, dar constituie o posibilitate legală de stingere a unor conflicte de drept penal. Totodată, s-a făcut referire la procedura de soluţionare a conflictului pe calea medierii în urma încheierii unui contract de mediere între mediator şi părţile aflate în conflict, precizându-se că posibilitatea soluţionării conflictului penal pe calea medierii rezultă din dispoziţiile art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. S-a mai arătat că, în latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Tribunalul Bacău – Secţia penală şi magistraţii din cadrul judecătoriilor Buhuşi şi Moineşti au apreciat că dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 159 din Codul penal şi că poate interveni numai până la citirea actului de sesizare, conform alin. (3) al aceluiaşi articol. În acelaşi sens au opinat Tribunalul Neamţ şi Judecătoria Piatra-Neamţ.

Judecătoria Gherla a opinat că medierea este o modalitate a împăcării, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementate de art. 159 dinCodul penal, şi că poate interveni numai până la citirea actului de sesizare.

Curtea de Apel Piteşti şi instanţele judecătoreşti din circumscripţia sa nu au identificat o practică judiciară în materia indicată, însă au opinat că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator reprezintă o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 159 din Codul penal, deoarece, în esenţă, finalitatea procedurii de mediere o reprezintă încercarea de împăcare a părţilor. S-a apreciat că în această interpretare devin aplicabile dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, în sensul că împăcarea, inclusiv în procedura medierii, poate interveni numai până la citirea actului de sesizare.

Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a transmis că nu a identificat o jurisprudenţă în materie, însă a apreciat, în unanimitate, că medierea este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale şi, pentru a se putea dispune încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, poate interveni până la citirea actului de sesizare.

Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi instanţele arondate şi Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi instanţele arondate au transmis doar că nu a fost identificată o jurisprudenţă relevantă în această materie.

Din prezentarea opiniilor exprimate de către instanţe s-a conturat opinia majoritară, în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, şi nu o modalitate a împăcării, care poate interveni în tot cursul procesului penal.

1. Opinia specialiştilor

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, raportat la art. 473 alin. (5) din acelaşi cod, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi din cadrul facultăţilor de drept ale universităţilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sibiu, Timişoara, Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti, Colegiului Mediatorilor, precum şi din cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

În punctul de vedere transmis, Institutul de Cercetări Juridice “Acad. Andrei Rădulescu” din subordinea Academiei Române a subliniat că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, prevăzută într-o lege specială, o instituţie de sine stătătoare cu reglementare juridică distinctă, şi nu o formă a împăcării prevăzută în art. 159 din Codul penal, care este o normă de drept penal generală, astfel încât ea poate interveni oricând până la soluţionarea definitivă a cauzei, nefiind supusă termenului prevăzut de art. 159 alin. (3) din Codul penal referitor la împăcare.

În susţinerea acestei opinii, cu privire la natura juridică a medierii, s-a arătat că acordul de mediere reprezintă o înţelegere civilă între persoana vătămată şi suspect, Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale înlocuind în totalitate cuvântul “împăcare” cu acela de “înţelegere”, de unde concluzia că legiuitorul a înţeles să folosească această noţiune drept o soluţie amiabilă la conflict, cu alte cuvinte o înţelegere. Un alt argument a vizat scopul medierii, ce decurge chiar din actul normativ, respectiv că aceasta nu este o împăcare a părţilor, iar acordul de mediere nu reprezintă acea împăcare prevăzută în art. 159 din Codul penal, fiind vorba de o înţelegere amiabilă privind un anume conflict, mediatorul având dreptul de a facilita înţelegerea dintre părţi, şi nicidecum împăcarea lor. Astfel, înţelegerea poate lua diferite forme, poate fi condiţionată şi poate conţine orice fel de tip de înţelegere între părţi, singura condiţie fiind ca aceasta să respecte cadrul legal şi moral. Aşadar, acordul de mediere poate fi caracterizat drept un contract civil între părţi, contract care are ca efect încetarea procesului penal, cu menţiunea că acesta nu este supus niciunei condiţii de validitate, aşa cum este reglementată împăcarea în condiţiile art. 159 din Codul penal.

De asemenea, s-a apreciat că medierea poate interveni până la rămânerea definitivă a sentinţei penale, deoarece nicio normă a Codului de procedură penală nu face vorbire de un anumit termen sau stadiu procesual până la care poate fi depusă înţelegerea.

Medierea are o dublă natură juridică, ca şi împăcarea şi retragerea plângerii prealabile, respectiv de drept penal, reglementată în art. 159 din Codul penal, dar şi de drept procesual, fiind o cauză care înlătură răspunderea penală, dar şi o cauză care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, astfel cum se arată în art. 16 alin. (1) lit. g) şi în art. 17 din Codul de procedură penală. Această concluzie se fundamentează pe dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 192/2006, care prevăd în mod expres că, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), prin derogare de la prevederile art. 157 alin. (3) dinCodul penal, în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înainte de începerea urmăririi penale şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care s-a încheiat medierea.

Totodată, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 70 din aceeaşi lege, în care se prevede că în cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere, fără a se face vreo limitare după cum cauza s-ar afla în faza de judecată, în primă instanţă sau în apel, precum şi la prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, în care se arată că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar dacă a fost pusă în mişcare ea nu poate fi exercitată, printre altele, şi când a intervenit un acord de mediere în condiţiile legii.

Facultatea de Drept, Departamentul de drept public din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca a exprimat ca opinie majoritară punctul de vedere instituţional, în sensul că: 1. medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, nu o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementate de dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. medierea poate interveni în tot cursul procesului penal, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 159 alin. (3) din Codul penal.

În fundamentarea acestui punct de vedere, cu privire la prima întrebare, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.

S-a menţionat că legiuitorul român a înţeles să creeze o formă instituţionalizată de soluţionare a conflictelor juridice ivite între diferite persoane, inclusiv în cauzele penale, fiind invocate în acest sens dispoziţiile art. 67 din legea specială. S-a arătat că, în latura penală a unei astfel de cauze, medierea este aplicabilă numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

De asemenea, raportându-se la caracterul oficial al medierii, respectiv la faptul că aceasta poate fi realizată doar în faţa şi prin intermediul unui mediator (care a dobândit această calitate în temeiul legii), că sfera ei de aplicabilitate înglobează atât infracţiunile pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât şi infracţiunile pentru care împăcarea părţilor are acelaşi efect asupra laturii penale, precum şi la faptul că legiuitorul a enunţat expres “încheierea unui acord de mediere” în Codul de procedură penală în art. 16 alin. (1) lit. g), alături de împăcare şi retragerea plângerii prealabile, drept cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, s-a apreciat că aceste trei argumente sunt suficient de puternice pentru a trage concluzia că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale.

Au fost aduse şi alte argumente suplimentare, în sensul că retragerea plângerii prealabile, împăcarea părţilor şi medierea pot fi considerate trei moduri diferite prin care se ajunge la acelaşi rezultat: soluţionarea pe cale amiabilă a unui conflict, cu consecinţa înlăturării răspunderii penale. Faptul că împăcarea părţilor sau subiecţilor presupune o participare a ambelor părţi implicate ar putea genera o altă concluzie, în sensul considerării medierii ca fiind o modalitate de împăcare a părţilor, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale. Cele două instituţii sunt diferite de retragerea plângerii prealabile, care presupune conceptual un act unilateral al celui care a depus plângerea.

Dacă ar fi aşa, pentru consecvenţă, conform sferei de aplicabilitate a medierii, aceasta ar trebui să fie şi o modalitate de retragere a plângerii prealabile, ceea ce, din punct de vedere conceptual, ar fi destul de greu de conciliat cu ideea că retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor sunt două instituţii diferite, chiar dacă au acelaşi efect: înlătură răspunderea penală.

S-a menţionat că, dacă sfera de aplicabilitate a medierii ar fi fost restrânsă de legiuitor la infracţiunile pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, s-ar fi putut discuta, cu rezerve, dacă aceasta este sau nu o modalitate a împăcării. Astfel, în măsura în care împăcarea ar reprezenta dreptul comun în această materie, nu ar fi fost de plano exclus ca medierea să aibă un caracter derogatoriu, respectiv să fie o împăcare reglementată printr-un text de lege special, cu condiţii de aplicabilitate mai favorabile pentru părţi decât cele de la împăcarea reţinută de Codul penal.

Au fost invocate modificările aduse de legiuitor dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 începând cu 1 februarie 2014, care nu au vizat şi limitarea sferei infracţiunilor în cazul cărora poate interveni un acord de mediere, precum şi diferenţele procedurale de aplicare a acestei instituţii.

Astfel, s-a apreciat că un aspect extrem de important este acela că prin art. 69 din Legea nr. 192/2006 se instituie posibilitatea încheierii medierii chiar înaintea începerii procesului penal, această ipoteză fiind exclusă în cazul împăcării părţilor sau subiecţilor procesuali. În plus, termenul de depunere a plângerii prealabile se suspendă pe durata acestei proceduri, ceea ce nu se întâmplă în cazul începerii negocierilor pentru o împăcare sau retragere a plângerii “tradiţională”. De asemenea, în cazul în care procedura se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau judecata, după caz, se poate suspenda pe o durată de maximum 3 luni, conform art. 70 din legea specială. În această procedură, mediatorul este ţinut, prin art. 68 din legea specială, să verifice îndeplinirea unor garanţii în materie de drept la apărare şi drept la interpret. O astfel de condiţie nu este prevăzută în cazul instituţiei împăcării.

Cât priveşte modul în care se ia act de existenţa unui acord de mediere, acesta este distinct faţă de modul în care trebuie să se ia act de împăcarea părţilor, aşa cum rezultă din art. 70 alin. (5) din Legea nr. 192/2006. Astfel, este suficientă transmiterea de către mediator a acordului de mediere şi a procesului-verbal de încheiere a medierii în original, pentru a se constata existenţa acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale, nefiind necesar un act notarial sau prezenţa nemijlocită a părţilor în faţa instanţei, astfel cum se întâmplă în cazul împăcării¹.

¹A se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, Decizia nr. XXVII/2006 de admitere a recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007.

Mai mult, se poate observa faptul că împăcarea este condiţionată atât de stingerea acţiunii penale, cât şi de stingerea acţiunii civile, în timp ce, în cazul medierii, părţile pot încheia un acord şi numai în ceea ce priveşte latura penală a procesului penal. Această precizare este esenţială deoarece de esenţa împăcării este ca aceasta să fie totală şi necondiţionată².

²A se vedea în acest sens: I. Nedelcu, Comentariu în G. Bodoroncea, V. Ciolcei şi colab., Codul penal. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 336.

Pe de altă parte, Codul de procedură penală consacră această modalitate ca fiind distinctă de împăcare sau de retragerea plângerii. Se poate observa că, după realizarea unui acord de mediere, nu se mai poate face plângere prealabilă, chiar dacă termenul nu este expirat, spre deosebire de situaţia unei împăcări înainte de formularea unei plângeri prealabile. În acest ultim caz temeiul de clasare este cel reglementat de art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, adică există un acord de mediere, şi nu cel prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. e), ce prevede că se dispune clasarea atunci când lipseşte plângerea prealabilă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune cu care a fost sesizată instanţa supremă, s-a arătat că medierea, nefiind o modalitate de împăcare, nu este ţinută de termenul avut în vedere de art. 159 alin. (3) din Codul penal, ea putând interveni oricând în cursul procesului penal. Pe de altă parte, medierea se regăseşte într-un act normativ cu caracter special faţă de prevederile Codului penal sau ale Codului de procedură penală, iar acolo unde legiuitorul a dorit să raporteze instituţia medierii la anumite prevederi de drept comun a făcut-o într-un mod univoc. Or, în ceea ce priveşte termenul până la care poate interveni acordul de mediere, legiuitorul nu s-a raportat la vreo prevedere de drept comun, implicit, intenţia acestuia fiind de a nu restrânge aplicabilitatea medierii prin raportare la un anumit termen până la care poate interveni. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 367 alin. (3) din noul Cod de procedură penală, potrivit cărora suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii, normă care, în lipsa unei prevederi contrare, se aplică şi în faza judecăţii apelului [(art. 420 alin. (11) din noul Cod de procedură penală)]. Din acest text se poate trage concluzia rezonabilă că medierea poate produce efecte şi dincolo de momentul citirii actului de sesizare.

Faţă de considerentele arătate, s-a apreciat că, de lege ferenda, ar fi recomandat să se revină la termenul anterior până la care s-ar putea realiza împăcarea, deoarece situaţia actuală poate duce la consecinţe absurde. De exemplu, instanţa de apel este obligată să ia act de acordul de mediere şi să înceteze procesul penal ca urmare a medierii realizate de mediator, dar aceeaşi instanţă, ca organ decident, nu ar putea să ia act în mod nemijlocit de voinţa părţilor de a stinge litigiul penal. Adică părţile nu se pot “media” direct în sala de judecată, fiind obligate să treacă pe la mediator în prealabil, încălcându-se, printre altele, şi regula firească din teoria dreptului care stabileşte că cine poate mai mult poate şi mai puţin. În această ultimă situaţie natura juridică a medierii ar deveni o chestiune mai mult teoretică decât una cu consecinţe practice majore, aşa cum este ea în prezent.

În punctul de vedere exprimat de Facultatea de Drept, Colectivul de ştiinţe penale din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi s-a arătat că, în actualul context legislativ, orice soluţie s-ar impune pe calea hotărârii prealabile, vor putea exista temeiuri de abordare critică împotriva ei. S-a apreciat că este de datoria legiuitorului să tranşeze problema (inclusiv ulterior pronunţării deciziei în cauza prezentă şi separat de orice soluţie se va impune, astfel, instanţelor). Până la acel moment, s-a optat pentru alternativa interpretării în spiritul legii a chestiunii analizate, respectiv că medierea, ca formă concretă de realizare a împăcării, este supusă limitei temporale reglementate în cazul împăcării, potrivit art. 159 alin. (3) din Codul penal, de momentul citirii actului de sesizare a instanţei, cu precizarea că este posibilă, pertinentă şi viabilă (dar în spiritul unei alte forme de interpretare, tehnice, stricte a literei legii) şi interpretarea opusă [medierea ca o modalitate autonomă de înlăturare a răspunderii penale, aşadar independentă temporal de termenul indicat pentru împăcare în art. 159 alin. (3) din Codul penal – data citirii actului de sesizare a instanţei].

În punctul de vedere exprimat de Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara s-a arătat că, în latura penală a procesului, medierea nu este o cauză de înlăturare a răspunderii penale sui-generis, ci este o procedură prin care părţile înţeleg să soluţioneze un conflict penal pe cale amiabilă, atunci când legea penală permite retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor, singurele manifestări de voinţă care înlătură răspunderea penală. Calificarea de către instanţă a medierii drept cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale este vădit eronată, raportat la cauzele în care se aplică, respectiv numai în cele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Dacă procedura medierii nu se concretizează în retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor, după caz, procesul penal se reia din oficiu imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea sau la expirarea termenului de 3 luni de la data la care a fost dispusă suspendarea acestuia.

S-a apreciat că, sub aspectul laturii penale, procesul-verbal întocmit potrivit legii, prin care se închide procedura medierii, trebuie să cuprindă manifestarea expresă a voinţei de retragere a plângerii prealabile sau de împăcare a părţilor.

În ce priveşte momentul până la care poate interveni medierea s-a arătat că trebuie făcută distincţie între infracţiunile pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală şi cele pentru care exercitarea acţiunii penale este condiţionată de plângerea prealabilă, după cum trebuie să se facă distincţie dacă medierea priveşte latura penală a cauzei sau doar latura civilă a litigiului.

Din interpretarea prevederilor art. 159 din Codul penal rezultă că împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, şi că produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit, dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă. Pe cale de consecinţă, o cerere de suspendare a judecăţii în vederea medierii, în cauzele în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dar legea permite împăcarea părţilor, după citirea actului de sesizare a instanţei, trebuie respinsă ca inadmisibilă dacă priveşte rezolvarea acţiunii penale. Aşadar, în cauzele în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, medierea poate avea ca efect împăcarea părţilor în tot cursul urmăririi penale, în cursul procedurii în camera prealabilă şi în cursul judecăţii până la citirea actului de sesizare a instanţei, dar nu mai târziu de acest moment.

Astfel, dacă la primul termen de judecată, dar înainte de citirea actului de sesizare, părţile prezintă contractul de mediere şi solicită suspendarea procesului în vederea medierii, instanţa nu va da citire actului de sesizare, ci va dispune suspendarea judecăţii în temeiul art. 70 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

În cauzele în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, medierea poate avea loc în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, deoarece, potrivit art. 158 alin. (2) din Codul penal, retragerea plângerii prealabile poate avea loc în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Procesul-verbal întocmit potrivit legii, prin care se închide procedura medierii, trebuie să cuprindă, în acest caz, manifestarea expresă a voinţei de retragere a plângerii.

În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din legea specială, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de această lege, dar nu mai mult de 3 [uni de la data la care a fost dispusă.

În ce priveşte latura civilă a procesului penal, deoarece procedura medierii se aplică în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, părţile pot solicita suspendarea judecării cauzei oricând în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, inclusiv în cauzele în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă părţile prezintă contractul de mediere. În această situaţie, instanţa poate dispune disjungerea soluţionării acţiunii civile în temeiul art. 26 din Codul de procedură penală.

Punctul de vedere exprimat de mediatorul Ana Bălan din cadrul Colegiului Mediatorilor referitor la prima întrebare formulată este în sensul că medierea este o instituţie distinctă de împăcare şi de retragerea plângerii prealabile.

S-a arătat că retragerea plângerii prealabile, reglementată de dispoziţiile art. 158 din Codul penal, poate interveni în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, până la pronunţarea unei hotărâri definitive; este un act unilateral al persoanei vătămate; operează in rem, întrucât se referă la faptă; produce efecte faţă de toţi suspecţii/inculpaţii care au comis fapta, cu privire la latura penală; nu rezolvă latura civilă.

În ceea ce priveşte împăcarea, reglementată în art. 159 din Codul penal, aceasta poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei; este un act bilateral, presupunând acordul de voinţă al persoanei vătămate şi al suspectului/inculpatului; operează in personam, producând efecte doar asupra suspectului/inculpatului care s-a împăcat cu victima; înlătură răspunderea penală; stinge acţiunea civilă; este totală, necondiţionată şi definitivă (Decizia nr. XXVII/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Pe de altă parte, acordul de mediere este reglementat de dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, potrivit cărora pot face obiectul medierii, pe latura penală, cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Totodată, poate face obiectul medierii latura civilă a oricărei infracţiuni, indiferent de gravitatea acesteia. S-a arătat că acordul de mediere este un act bilateral ce reprezintă voinţa şi soluţia părţilor; este redactat, de regulă, de mediator – terţ neutru, imparţial – care facilitează comunicarea şi negocierea, fără a oferi soluţii; iar dacă s-a ajuns la un acord pe latura penală, prin care părţile înţeleg să stingă litigiul (nu să se împace sau una din ele să retragă plângerea) în condiţiile expres menţionate în acord, cu drepturi şi obligaţii specifice fiecăreia din părţi, organele judiciare iau act de acordul de mediere şi procesul penal încetează, prin acordul părţilor. În ceea ce priveşte latura civilă, în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător. Aşadar, ca urmare a acordului de mediere pot fi rezolvate, în acelaşi timp, atât latura penală, cât şi latura civilă.

Cu privire la cea de-a doua întrebare formulată s-a arătat că părţile pot recurge la mediere înainte de începerea procesului penal, în timpul acestuia sau ulterior procesului penal, cu diferenţe în ceea ce priveşte efectele acordului. Astfel, în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din legea specială, prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere; termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii; iar dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de această lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă. Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la art. 70 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic, dacă părţile au ajuns la o înţelegere, sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii, în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c) din legea specială.

Exemplificând pentru evidenţierea diferenţelor şi, implicit, a avantajelor medierii, comparativ cu împăcarea şi retragerea plângerii prealabile, s-a arătat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 din Codul penal, în cazul împăcării, victima violenţei în familie poate declara, până la primul termen de judecată, că se împacă cu agresorul, situaţie în care instanţa ia act de voinţa părţilor, încetează procesul penal şi cel civil, în timp ce, dacă se recurge la mediere, părţile pot să opteze pentru mediere oricând pe durata procesului penal, iar partea vătămată poate să convină cu agresorul să stingă litigiul, în condiţiile în care acesta suportă jumătate din costurile necesare întreţinerii gospodăriei, nu intră în camera ei în timpul nopţii, urmează o cură de dezalcoolizare şi orice altceva mai convin părţile, caz în care instanţa, luând act de acord, încetează procesul penal şi cuprinde în dispozitivul hotărârii cele convenite de părţi.

De asemenea, în cazul unei infracţiuni de furt, prevăzută de art. 228 din Codul penal, partea vătămată îşi poate retrage plângerea oricând, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, situaţie în care instanţa ia act şi încetează procesul penal, iar latura civilă nu se rezolvă, fiind necesară o altă acţiune cu tot ce presupune – martori, înscrisuri etc. – pentru stabilirea prejudiciului şi a despăgubirilor aferente. Dacă se recurge la mediere, părţile pot să apeleze la aceasta oricând pe durata procesului penal şi pot conveni stingerea litigiului în condiţiile în care inculpatul returnează bunurile sustrase, oferă o sumă de bani în schimbul acestora, prestează activităţile stabilite cu persoana vătămată dacă nu dispune de bani etc., situaţie în care instanţa ia act de acord, încetează procesul penal şi cuprinde în dispozitivul hotărârii cele convenite de părţi, fără a fi necesare acte, martori, alte dovezi sau termene pentru stabilirea prejudiciului.

VII. Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Direcţia de specialitate a opinat cu privire la prima chestiune de drept care formează obiectul Dosarului nr. 533/1/2015, în sensul că medierea (încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006) constituie o cauză care înlătură răspunderea penală sui-generis, distinctă de împăcare, cauză care înlătură răspunderea penală reglementată în dispoziţiile art. 159 din Codul penal.

În susţinerea acestei opinii s-au invocat mai multe argumente. Astfel, s-a arătat că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2013, stabilesc în alin. (1) aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 192/2006 în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, şi prevăd în alin. (2) că în latura penală a procesului dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Din aceste din urmă dispoziţii rezultă, cu claritate, că sfera infracţiunilor pentru care operează medierea este mai extinsă decât sfera infracţiunilor pentru care operează împăcarea şi că sfera infracţiunilor pentru care operează medierea include infracţiunile pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală, dar nu se limitează la acestea, ci include şi infracţiunile pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală. În consecinţă, medierea (încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006) nu poate constitui o modalitate a împăcării, întrucât sfera infracţiunilor cărora le este aplicabilă medierea nu este identică, ci este mai extinsă decât sfera infracţiunilor cărora le este aplicabilă împăcarea.

În acest context, s-a subliniat faptul că, în concepţia noului Cod penal, retragerea plângerii prealabile şi împăcarea – cauze care înlătură răspunderea penală – se exclud reciproc. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Codul penal, retragerea plângerii prealabile constituie o cauză care înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile. S-a arătat că în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală poate fi pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, însă a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu operează împăcarea, ci numai retragerea plângerii prealabile. În schimb, conform dispoziţiilor art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea constituie o cauză care înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres (în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai din oficiu şi în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală poate fi pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, însă a fost pusă în mişcare din oficiu, nu operează retragerea plângerii prealabile, ci numai împăcarea, dacă legea o prevede în mod expres).

Aşadar, s-a apreciat că, întrucât priveşte atât infracţiunile pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât şi infracţiunile pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală, iar sfera acestor infracţiuni este diferită, medierea nu poate fi considerată o modalitate a împăcării, ci o cauză care înlătură răspunderea penală, distinctă, reglementată în Legea nr. 192/2006, care operează atât cu privire la categoria infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât şi cu privire la categoria infracţiunilor pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.

S-a arătat că natura medierii, de cauză distinctă care înlătură răspunderea penală, rezultă şi din formularea părţii finale a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 – “fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere”. [Art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că “În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal[referitoare la lipsa plângerii prealabile], fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.”] Dispoziţiile art. 69 alin. (1) partea finală din Legea nr. 192/2006 se referă, în mod explicit, la înlăturarea răspunderii penale prin mediere (prin încheierea unui acord de mediere).

Pe de altă parte, art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, stabileşte că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, dacă: “g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”. În aceste dispoziţii legiuitorul prevede încheierea unui acord de mediere distinct de retragerea plângerii prealabile şi de împăcare, conferind acestuia caracterul de caz distinct care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale.

Or, cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală au corespondent, în planul dreptului penal, cauzele care înlătură răspunderea penală. În atare situaţie, reglementarea distinctă a încheierii unui acord de mediere în cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, alături de retragerea plângerii prealabile şi de împăcare, relevă caracterul medierii (al încheierii unui acord de mediere), de cauză care înlătură răspunderea penală sui-generis, distinctă de împăcare.

Cu privire la a doua chestiune de drept care formează obiectul Dosarului nr. 533/1/2015, s-a arătat că medierea (încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006) poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar nu numai până la citirea actului de sesizare, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal în materia împăcării.

În susţinerea acestei opinii au fost aduse mai multe argumente. Astfel, medierea (încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006) constituie o cauză care înlătură răspunderea penală sui-generis, distinctă de împăcare şi, în consecinţă, în materia medierii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, în cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. Aşadar, aceste dispoziţii se referă la judecată, fără a stabili un moment până la care medierea se poate desfăşura după începerea procesului penal, rezultând că acordul de mediere se poate încheia în orice moment pe parcursul judecăţii.

S-a mai menţionat că dispoziţiile art. 367 alin. (3) din Codul de procedură penală nu limitează momentul până la care instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune suspendarea pe perioada desfăşurării procedurii de mediere reglementată în Legea nr. 192/2006. Drept urmare, instanţa poate dispune oricând în cursul judecăţii suspendarea pentru desfăşurarea procedurii de mediere. Mai mult, aceste dispoziţii, care reglementează suspendarea judecăţii, sunt incluse în cap. I “Dispoziţii generale” al titlului III “Judecata” din partea specială a Codului de procedură penală şi, prin urmare, sunt aplicabile atât la judecata în primă instanţă, cât şi la judecata în apel.

Faţă de aceste aspecte, se poate trage concluzia că suspendarea judecăţii pe perioada desfăşurării procedurii de mediere poate fi dispusă de către instanţă în tot cursul judecăţii în primă instanţă şi în tot cursul judecăţii în apel şi, în consecinţă, însăşi procedura de mediere se poate desfăşura în tot cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

VIII. Examenul jurisprudenţei

1. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, ridicată de procuror în Dosarul nr. 12.074/231/2013 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi s-a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare fusese depăşit.

În considerentele deciziei mai sus menţionate, Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, pornind de la natura juridică a instituţiei, în sensul dacă aceasta este una de drept penal substanţial sau procedural, pornind de la criteriile stabilite prin decizia aceleiaşi instanţe, nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, respectiv de la obiectul de reglementare al normei, scopul reglementării şi rezultatul la care conduce norma. De asemenea, Curtea a mai făcut referire şi la Cauza Scoppola împotriva Italiei nr. 2, §111, 112 şi 113, arătând că aşezarea dispoziţiilor de drept penal şi a celor procesual penale în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru stabilirea naturii lor şi că, dacă aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la condiţiile de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile.

Faţă de criteriile anterior menţionate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, sub aspectul obiectului, reglementează o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Sub aspectul scopului reglementării, acestea atribuie un drept părţilor procesului penal, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. De asemenea, având în vedere criteriul rezultatului produs de norma analizată, s-a arătat că acesta constă în înlăturarea răspunderii penale; rezultă astfel că norma criticată este de drept penal substanţial, căzând sub incidenţa aplicării legii penale mai favorabile.

Pe de altă parte, Codul penal în vigoare prevede împăcarea ca modalitate de înlăturare a răspunderii penale şi, prin urmare, de stingere a acţiunii penale, conform art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, şi pentru infracţiuni în cazul cărora Codul penal din 1969 nu instituia dreptul părţilor de a se împăca (una dintre aceste infracţiuni fiind şi furtul calificat, reglementat la art. 209 din Codul penal din 1969 şi la art. 229 din Codul penal). Însă, conform dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, pentru ca împăcarea să producă efectele juridice arătate, aceasta trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Or, intrarea în vigoare a Codului penal a creat, în raport cu stadiul soluţionării cauzelor penale având ca obiect constatarea săvârşirii infracţiunilor analizate, trei situaţii procesuale diferite: prima dintre acestea priveşte situaţia cauzelor soluţionate definitiv până la data intrării în vigoare a Codului penal, cărora prevederile art. 159 alin. (3) din acest cod nu le sunt aplicabile; a doua se referă la situaţia cauzelor aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului penal, în cazul cărora la data anterior referită nu a fost depăşit momentul citirii actului de sesizare a instanţei, cauze în care textul criticat poate fi aplicat; a treia ipoteză are în vedere situaţia cauzelor în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului penal, în care la data arătată fusese depăşit momentul citirii actului de sesizare a instanţei.

Curtea a reţinut că doar cu privire la această din urmă situaţie se pune problema constituţionalităţii aplicării/neaplicării dispoziţiilor art. 159 alin. (3) dinCodul penal în situaţii tranzitorii. Legiuitorul nu a reglementat însă in terminis procedura ce se impune a fi urmată în cazul împăcării ce intervine în cauzele începute sub imperiul Codului penal din 1969, dar în care momentul citirii actului de sesizare a instanţei a fost depăşit la data intrării în vigoare a Codului penal. Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, în aceste cauze va fi aplicată legea penală mai favorabilă. Aceasta poate fi, aşa cum s-a arătat mai sus, fie Codul penal din 1969, fie Codul penal în vigoare.

Din perspectiva aplicării principiului constituţional anterior enunţat, s-a arătat că reglementarea de către legiuitor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei, ca ultim moment în care poate interveni împăcarea, conform dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, este pe deplin justificată prin finalitatea urmărită, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a acestui drept. În acest sens, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că instituirea de către legiuitor a unor termene procesuale asigură ordinea de drept, indispensabilă pentru valorificarea drepturilor proprii, cu respectarea atât a intereselor generale, cât şi a drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire. S-a arătat însă, prin aceeaşi decizie, că legiuitorul trebuie să aibă în vedere şi faptul că instituirea unor astfel de exigenţe trebuie să aibă un caracter rezonabil, astfel încât aceasta să nu constituie o restrângere excesivă a exercitării vreunui drept, de natură să afecteze însăşi existenţa dreptului în cauză (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Tot prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 Curtea a subliniat faptul că durata procesului şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt: gradul de operativitate a organelor judiciare; incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare; complexitatea cazului şi alte împrejurări care pot să întârzie soluţionarea cauzei (de exemplu, în situaţia disjungerii cauzei faţă de un coautor, acesta, graţie întârzierii finalizării fazei de urmărire penală, spre deosebire de celălalt coautor, poate apela la procedura simplificată). S-a reţinut, de asemenea, că, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părţilor care pot formula sau nu diverse cereri sau se pot afla în situaţii de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanţe, care ţin de organizarea justiţiei şi de gradul de încărcare a activităţii parchetelor şi instanţelor.

Pe cale de consecinţă, pentru a răspunde exigenţelor principiului constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţia României, aşa cum acesta a fost detaliat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale numai în măsura în care, până la încetarea situaţiilor tranzitorii, în virtutea principiului constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, împăcarea poate interveni şi în cauzele începute înaintea datei intrării în vigoare a Codului penal şi în care a fost depăşit momentul citirii actului de sesizare a instanţei.

Curtea Constituţională a mai făcut referire şi la Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 şi la efectele deciziilor pronunţate de instanţa de contencios constituţional, reţinând că “în situaţiile tranzitorii arătate, împăcarea poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

2. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 1.543 din 7 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 62.546/3/2010, au fost admise recursurile declarate de inculpaţii S.C.Gh. şi B.A. Împotriva Deciziei penale nr. 219 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală. S-au casat în parte atât decizia recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 1.012 din 26 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 62.546/3/2010, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.C.Gh. şi B.A. şi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpaţii S.C.Gh. şi B.A., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal anterior şi art. 5 din Codul penal.

S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor S.C.Gh. şi B.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal anterior şi art. 5 din Codul penal, ca urmare a intervenirii împăcării părţilor.

În baza art. 159 alin. (2) teza finală din Codul penal şi art. 60¹ şi următoarele din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stins acţiunea civilă, luând act de acordul de mediere intervenit între părţi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu contravin acestei decizii.

În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a stabilit incidenţa aplicării art. 5 din Codul penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei şi, dată fiind abrogarea art. 215 din Codul penal anterior şi incriminarea înşelăciunii în art. 244 din Codul penal, a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii din ambele reglementări.

Instanţa de recurs a constatat că elementul material al laturii obiective în ceea ce îi priveşte pe S.C.Gh. şi B.A., respectiv inducerea în eroare a părţii civile M.C., nu prezintă diferenţe între art. 215 din Codul penal anterior şi art. 244 alin. (1) din Codul penal. Potrivit noii reglementări privind infracţiunea de înşelăciune, art. 244 alin. (3) din Codul penal, se statuează că împăcarea înlătură răspunderea penală, în timp ce în cuprinsul art. 159 alin. (2) din Codul penal se arată că împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

În condiţiile în care părţile au încheiat acordul de mediere, înscris în care au arătat că sunt de acord cu împăcarea, cu despăgubirea părţii civile M.C., care nu mai are pretenţii civile prezente şi viitoare în legătură cu acest dosar, precum şi cu stingerea în totalitate a litigiului, menţionându-se că devin aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) şi art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 132 alin. 2 din Codul penal anterior, şi este înlăturată răspunderea penală, acord exprimat personal şi în şedinţa de judecată, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. (2) teza finală din Codul penal, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor S.C.Gh. şi B.A., luând act de împăcarea părţilor, manifestare de voinţă ce a fost consfinţită prin acordul de mediere încheiat între părţi şi redat în integralitate în cuprinsul deciziei.

3. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

1. Dispoziţii legale incidente

Art. 45 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:

1. a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
2. b) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;
3. c) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi regulile aplicabile;
4. d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz;
5. e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
6. f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal;
7. g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea;
8. h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
9. i) obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea.

Art. 146 din Legea nr. 92/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

(1) În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.

(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

Art. 47 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

(1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale câţi semnatari sunt.

(2) Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

Art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune.

(2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

(3) Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.

Art. 69 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

(1) În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.

(2) Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Art. 70 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

(1) În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.

(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă.

(3) Abrogat.

(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

(5) Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).

(6) Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul în care medierea este recomandată de către organele judiciare.

Art. 158 din Codul penal

(1) Retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile.

(2) Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali. În cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea se face cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.

(4) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror.

Art. 159 alin. (3) din Codul penal

(1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiuni penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

1. Raportul asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării

Opinia judecătorului-raportor asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării a fost în sensul că “în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, medierea (încheierea unui acord de mediere) constituie o cauză care înlătură răspunderea penală, sui-generis, distinctă de împăcare. Medierea (încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006) poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar nu numai până la citirea actului de sesizare, aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal în materia împăcării.”

În raportul întocmit, judecătorul-raportor a expus deciziile Curţii Constituţionale, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi opiniile specialiştilor. Totodată, judecătorul-raportor a expus principiile medierii ca mod de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. De asemenea, s-a menţionat necesitatea interpretării sistematice a dispoziţiilor art. 69 şi art. 70 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, distincţiile dintre retragerea plângerii prealabile, împăcare şi medierea, ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale, fiind invocate dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Referitor la cea de-a doua întrebare, judecătorul-raportor, pornind de la natura medierii în raport cu împăcarea, invocând dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi ale art. 367 alin. (3) din Codul de procedură penală cu privire la aplicabilitatea suspendării pe perioada desfăşurării procedurii de mediere reglementate de Legea nr. 192/2006, a arătat că medierea poate fi dispusă de către instanţă în tot cursul judecăţii în prima instanţă şi în tot cursul judecăţii în apel, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

1. Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, reţine următoarele:

1. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

Legiuitorul român a prevăzut în Codul de procedură penală un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În conţinutul dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală sunt statuate condiţiile de sesizare a instanţei supreme pe care trebuie să le îndeplinească instanţa care uzează de această instituţie procesual penală.

Astfel, sunt reglementate mai multe condiţii cumulative, şi anume cele referitoare la faza procesuală a cauzei în care se iveşte chestiunea de drept, felul instanţei care poate sesiza şi stadiul procesual al cauzei, natura juridică a chestiunii de drept, precum şi aceea să nu fi făcut obiectul vreunuia dintre instrumentele juridice de rezolvare a problemei respective.

Altfel spus, este necesar ca acea cauză în care există o chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle “în cursul judecăţii”, respectiv instanţa să fi fost sesizată, iar procesul se află în curs de desfăşurare; instanţele pe rolul cărora se află o asemenea cauză să fie din cele expres ş limitativ prevăzute de legiuitor, iar cauza respectivă să se găsească în ultima cale de atac – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curte de apel sau tribunal, învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluţionarea pe fond a cauzei respective; instanţa supremă nu s-a pronunţat asupra problemei de drept, printr-o hotărâre prealabilă sau prin recurs în interesul legii.

Prezenta sesizare întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, şi anume Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014) se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală în faza de judecată a apelului declarat de către inculpatul G.E., curtea de apel fiind una dintre instanţele enumerate expres şi limitativ de către legiuitor, ce are în competenţă soluţionarea căii de atac exercitate, aceasta având caracter exclusiv şi intrând în sfera accepţiunii de “în ultimă instanţă”.

De asemenea, chestiunea de drept supusă dezlegării şi anume interpretarea în vederea aplicării dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în sensul stabilirii naturii juridice a medierii şi momentului până la care poate interveni, este de natură a determina judecarea pe fond a cauzei, iar prevederile invocate nu au mai făcut, până la momentul sesizării, obiectul niciunei alte hotărâri prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici al vreunui recurs în interesul legii soluţionat de aceeaşi instanţă.

1. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită
2. Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea în materie penală adoptată de Comitetul de miniştri în 15 septembrie 1999 în virtutea art. 15.b din Statutul Consiliului Europei a avut la bază poziţia statelor membre care tindeau să recurgă la mediere în materie penală, “ca opţiune flexibilă şi cuprinzătoare, axată pe rezolvarea problemei şi pe implicarea părţilor, în completarea sau ca alternativă a procedurii penale tradiţionale”.

Această reglementare ce are caracter de recomandare către statele membre conţine norme referitoare la principii generale, fundamentul juridic, funcţionarea justiţiei penale în relaţie cu medierea, funcţionarea medierii, instrumentarea cazurilor individuale, rezultatul medierii, evoluţia medierii.

Principiile generale statuează că “1. Medierea în materie penală nu ar trebui să intervină decât dacă părţile îşi dau acordul în mod liber. Părţile ar trebui, în plus, să aibă posibilitatea de a reveni asupra consimţământului în orice moment pe parcursul medierii. 2. Discuţiile privitoare la mediere sunt confidenţiale şi nu pot să fie utilizate ulterior, fără acordul părţilor. 3. Medierea în materie penală ar trebui să fie un serviciu disponibil în mod general. 4. Medierea în materie penală ar trebui să fie posibilă în toate fazele procedurii pe care le parcurge justiţia penală. 5. Serviciile de mediere ar trebui să aibă o autonomie suficientă în cadrul sistemului de justiţie penală.”

De asemenea, ca fundament juridic se recomandă la pct. III: “6. Legislaţia ar trebui să faciliteze medierea în materie penală. 7. Ar trebui să fie stabilite nişte principii directoare privind recurgerea la mediere în materie penală. Principiile ar trebui să se refere la condiţiile de trimitere a cauzelor la serviciile de mediere şi la instrumentarea cauzelor ulterior medierii.”

Legiuitorul român a reglementat printr-o lege specială medierea şi profesia de mediator, respectiv Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 441 din 22 mai 2006, ce a suferit modificări ulterioare.

În conţinutul art. 1 alin. (1) din legea mai sus menţionată este definită medierea, aceasta reprezentând “o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor”.

În alin. (2) al aceluiaşi articol a fost statuat un principiu fundamental ce caracterizează medierea, precum şi caracteristicile pe care trebuie să le aibă soluţia pronunţată de către mediator, şi anume “încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile”.

În conţinutul dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, legiuitorul a prevăzut într-un mod clar, previzibil şi predictibil aplicabilitatea medierii, ca modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, în cauze penale, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă, pentru ca în alin. (2) să delimiteze sfera de aplicare a medierii, în latura penală a procesului, în mod exclusiv în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Aceste dispoziţii trebuie interpretate sistematic şi cu dispoziţiile art. 69 şi, respectiv, art. 70 din acelaşi act normativ special, prima normă conţinând un moment temporal în care poate avea loc procedura medierii, şi anume “înaintea începerii procesului penal”, la care se adaugă condiţii referitoare la soluţionarea conflictului şi felul încheierii înţelegerii, caracterizată de art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2006 prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, care determină ca fapta să nu atragă răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin mediere.

În alin. (2) al art. 69 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt menţionate condiţiile referitoare la termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, la neîncheierea înţelegerii, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 192/2006.

În conţinutul alin. (1) al art. 70 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt arătate condiţiile referitoare la momentul temporal în care are loc medierea cu privire la latura penală, care se situează “după începerea procesului penal”, ceea ce conduce la posibilitatea suspendării urmăririi penale sau, după caz, a judecăţii, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere, iar în cel de-al doilea alineat al aceleiaşi norme se statuează cu privire la durata suspendării.

În dezlegarea primei chestiuni de drept referitoare la natura juridică a încheierii acordului de mediere este relevant a face distincţiile între cauzele care înlătură răspunderea penală în concepţia Codului penal, referitoare la retragerea plângerii prealabile şi împăcare, cauze ce se exclud, şi modul în care este incidentă medierea.

Legiuitorul a reglementat în dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Codul penal instituţia retragerii plângerii prealabile, în conţinutul normei delimitându-se temporal momentul până la care aceasta operează, sfera infracţiunilor, precum şi consecinţele acesteia.

Potrivit Codului penal, punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată în cazul următoarelor infracţiuni: lovirea sau alte violenţe prevăzute în art. 193 [în cazul faptei prevăzute în art. 193, săvârşită asupra unui membru de familie, potrivit art. 199 alin. (2) din Codul penal, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu], vătămarea corporală din culpă prevăzută în art. 196 [în cazul faptei prevăzută în art. 196, săvârşită asupra unui membru de familie, potrivit art. 199 alin. (2) din Codul penal, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu]; ameninţarea prevăzută în art. 206, agresiunea sexuală prevăzută în art. 219 alin. (1); hărţuirea sexuală prevăzută în art. 223; violarea de domiciliu prevăzută în art. 224; violarea sediului profesional prevăzută în art. 225; violarea vieţii private prevăzută în art. 226 alin. (1) şi (2); divulgarea secretului profesional prevăzută în art. 227; furtul săvârşit în condiţiile art. 231 alin. (1); abuzul de încredere prevăzut în art. 238; abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor prevăzut în art. 239; bancruta simplă prevăzută în art. 240; bancruta frauduloasă prevăzută în art. 241; gestiunea frauduloasă prevăzută în art. 242; distrugerea prevăzută în art. 253 alin. (1) şi (2); tulburarea de posesie prevăzută în art. 256; asistenţa şi reprezentarea neloială prevăzute în art. 284; nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută în art. 287 alin. (1) lit. d)-g); violarea secretului corespondenţei prevăzută în art. 302 alin. (1); abandonul de familie prevăzut în art. 378; nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzută în art. 379; împiedicarea exercitării libertăţii religioase prevăzută în art. 381.

Împăcarea, o altă cauză care înlătură răspunderea penală, a fost reglementată de legiuitor în conţinutul art. 159 alin. (1) din Codul penal, putând interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. În alin. (2) al textului de lege menţionat sunt arătate efectele împăcării în sensul că înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă. Această instituţie juridică este incidentă în cazul următoarelor infracţiuni: infracţiunea de furt prevăzută în art. 228 din Codul penal; infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 229 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal şi infracţiunea de furt de folosinţă prevăzută în art. 230 din Codul penal, în temeiul art. 231 alin. (2) din Codul penal; însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor prevăzută în art. 243 din Codul penal; înşelăciunea prevăzută în art. 244 din Codul penal; înşelăciunea privind asigurările prevăzută în art. 245 din Codul penal.

De asemenea, tot în conţinutul Codului penal sunt evidenţiate şi alte incriminări, respectiv aceea de la al art. 199 alin. (2) referitoare la violenţa în familie, infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 şi de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196, săvârşite asupra unui membru de familie, când acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penală.

Totodată, în cazul infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 193 din Codul penal şi de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 din Codul penal, săvârşite asupra unui membru de familie, împăcarea înlătură răspunderea penală numai dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu şi nicidecum la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Din prezentarea celor două cauze distincte de înlăturare a răspunderii penale, respectiv retragerea plângerii prealabile şi împăcarea, rezultă că sfera infracţiunilor care intră sub incidenţa acestor două instituţii este diferită, aşa încât medierea nu poate fi considerată o modalitate a împăcării, ci este o cauză sui-generis, care înlătură răspunderea penală, reglementată prin Legea nr. 192/2006, şi care operează atât cu privire la categoria infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, cât şi referitor la cealaltă categorie a infracţiunilor, pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală.

Un argument asupra naturii acordului de mediere, ca şi cauză distinctă de înlăturare a răspunderii penale, este dat de norma de la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 ce cuprinde procedura de mediere înainte de începerea procesului penal, această ipoteză fiind exclusă în cazul împăcării părţilor sau subiecţilor procesuali.

Totodată, în ipoteza în care procedura încheierii unui acord de mediere are loc după începerea procesului penal, mediatorul este ţinut prin dispoziţiile art. 68 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, referitoare la garanţii procesuale, în sensul ca “să fie respectate drepturile fiecărei părţi ori subiect procesual la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret”, aceste condiţii nefiind reglementate în cazul instituţiei împăcării.

O altă distincţie între cele două cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv încheierea unui acord de mediere şi împăcare, este dată de modul în care se ia act de existenţa acordului de mediere, care este diferit de cel prin care se ia act de împăcarea părţilor, distincţia fiind reglementată de dispoziţiile art. 70 alin. (5) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

În conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator legiuitorul foloseşte noţiunea de “înţelegere”, şi nu aceea de “împăcare”, conferind încheierii acordului de mediere un caracter distinct, ca modalitate de soluţionare amiabilă a conflictului de drept penal, în raport cu cealaltă cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv împăcarea.

Chiar dacă sensurile celor două noţiuni sunt sinonime în limbajul uzual, legiuitorul le-a conferit distincţie juridică prin reglementarea specială a încheierii acordului de mediere în cuprinsul legii mai sus arătate, această concluzie susţinându-se şi prin conţinutul dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, potrivit cărora, atunci când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată, iar în alin. (2) se stipulează că înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.

Pe de altă parte, în conţinutul dispoziţiilor art. 45-47 din acelaşi act normativ, legiuitorul a prevăzut expres elementele contractului de mediere. Altfel spus, încheierea scrisă a acordului de mediere sub forma contractului consacră înţelegerea părţilor aflate în conflict prin evidenţierea tuturor clauzelor consimţite de acestea, ceea ce îi conferă un caracter distinct, autonom – indiferent de terminologia folosită -, în raport cu instituţia juridică a împăcării, prevăzută în dispoziţiile art. 159 din Codul penal.

De asemenea, un alt argument în sensul celor sus menţionate este conferit de art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, stabilind că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, dacă “a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”. În aceste dispoziţii legiuitorul reglementează încheierea unui acord de mediere în mod diferenţiat de retragerea plângerii prealabile şi de împăcare, aşa încât dobândeşte caracterul de caz distinct care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale.

Or, cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală au corespondent în planul dreptului penal, cauzele care înlătură răspunderea penală.

Încheierea unui acord de mediere se diferenţiază de împăcare prin faptul că poate interveni şi numai în ceea ce priveşte latura penală a procesului penal, în timp ce împăcarea este condiţionată atât de stingerea acţiunii penale, cât şi de stingerea acţiunii civile, precum şi de faptul că ea trebuie să fie totală şi necondiţionată.

De asemenea, încheierea unui acord de mediere este diferită şi de cealaltă cauză care înlătură răspunderea penală, şi anume retragerea plângerii prealabile, prin aceea că după realizarea acordului nu se mai poate formula plângere prealabilă chiar dacă termenul nu a expirat, spre deosebire de situaţia unei împăcări înainte de formularea unei plângeri penale prealabile.

În această situaţie, reglementarea distinctă a încheierii unui acord de mediere în cuprinsul art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penalăevidenţiază caracterul de cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare.

2. În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept supusă dezlegării se observă că, pornind de la natura distinctă a încheierii unui acord de mediere în condiţiile legii, o asemenea procedură se poate desfăşura în tot cursul procesului penal, nefiind condiţionată de dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora împăcarea poate interveni doar până la citirea actului de sesizare.

Aşa cum s-a arătat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, procedura de mediere se poate desfăşura chiar înaintea începerii procesului penal, ceea ce o distinge de împăcare şi retragerea plângerii prealabile. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere.

În ceea ce priveşte termenul până la care medierea poate interveni cu privire la latura penală a cauzei, cum textul nu face nicio distincţie cu privire la vreun anumit stadiu al judecăţii, rezultă că acordul de mediere poate fi încheiat oricând în cursul acesteia, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 367 alin. (3) din Codul de procedură penală prevăd că suspendarea judecăţii se dispune şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii, fără a limita momentul până la care instanţa poate proceda în acest sens. Ca atare, oricând în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda cauza în vederea desfăşurării procedurii reglementate de dispoziţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Mai mult, textul de lege sus-menţionat, care reglementează suspendarea judecăţii, este inclus în cap. I “Dispoziţii generale” al titlului III “Judecata” din partea specială a Codului de procedură penală, ceea ce face ca dispoziţiile sale să fie aplicabile atât în tot cursul judecăţii în primă instanţă, cât şi în tot cursul judecăţii în apel, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

În concluzie, încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, şi nu numai până la citirea actului de sesizare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal în materia împăcării.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, se va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a următoarelor chestiuni de drept: “1. dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni în tot cursul procesului penal” şi se va stabili că:

1. În aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare;
2. Încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală în Dosarul nr. 9.018/4/2014 (număr în format vechi 3.969/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a următoarelor chestiuni de drept: “1. dacă dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator se interpretează în sensul că medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale sau este o modalitate a împăcării ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale reglementată de dispoziţiile art. 159 din Codul penal; 2. dacă medierea poate interveni numai până la citirea actului de sesizare potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni în tot cursul procesului penal” şi stabileşte că:

1. în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare;
2. încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2015.

-****-

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 406 din data de 9 iunie 2015

 sursa: idrept.ro